Turnir la Roma

  E, ajunserăm noi în Cetatea eternă, hoinărirăm pe străzi, noaptea, dar eram acolo cu treabă, nu așa, de dorul lelii! 

  Ploua afară de ziceai că-i Amazonia, nu Roma, toamna târziu! Cum, necum, ajunserăm în arenă, gladiatori moderni! Arme, strategii, emoții, mirări! Mereu m-am ferit de banca întâi, nici nu poți să copii, nici nu poți să înghiontești pe cineva, ba mai ești și sub ochii profesorului! 

  Acum suntem în prima linie! Sper să nu fie vreun ritual de sacrificare, ceva!

  Mai e timp până la începerea activității. Pe scenă, o doamnă frumoasă vorbea doamnelor din sală despre necesitatea de conlucrare împotriva muncii la negru, pentru apărarea drepturilor angajatului și altele.

 Sala, primele rânduri. Că doar acestea erau ocupate!

  Am căutat costumele populare, sau "hainele românești", cum am auzit aici, în Cugir, că mai sunt numite.

  Lăncierii încearcă să afle, unul de la celălalt, care ar fi punctele sensibile, pentru eventuale lovituri decisive în arenă...

Doamna cea frumoasă vorbește în continuare.

Opa, ce avem noi aici?

Defilare de modă?

Numărul spectatorilor crește! Sala are 500 de scaune pregătite.

Prima mea tresărire! Adică acum, nu atunci! Am tot căutat să pricep de ce "premiul 1 e pe locul 2" și, privind poza, văd lecția de modestie: Marele premiu stă în rândul doi...

Tot mai vorbește! Cum cine? Doamna cea frumoasă!

Ați încercat să-l fotografiați pe Barbu? Greu, tare greu! Aleargă de colo-colo, cu telefonul la ureche!

Mno, a început!

Cei șapte magnifici!

Asta e doar o probă de sunet!

 

Evandro Rosetti, președintele juriului, ne introduce în atmosferă!

Marele premiu, proza doamnei Priscila Lipciuc! Felicitări!

Premiul întâi, proza mea! Felicitări, nu? De remarcat, primele două locuri - proză!!!

 
Premiul al doilea, poezia doamnei Mirela Minuță! Aproape o epopee, că te și miri cum dintr-un trup așa firav și delicat poate izvorî așa învolburare! Aplauze, felicitări, uimiri!

Premiul al treilea... ăăăă... Premiul al treilea??? Tot eu?
Da, tot eu! Poezie!

  Aici lipsește ceva. Sau cineva...

  Aaaaa, m-a rugat să-l filmez cu camera dânsului! Domnul Petru Ioan Garda, poezie! Mă simt oarecum răzbunat, a avut o poezie foarte bună, eu am receptat-o ca fiind mai bună ca a mea, mai profundă, cu mult umor, așa că bine că nu am poze, să-l vadă lumea, să-l cunoască! 

  Lăsând gluma, domnia sa este un foarte bun poet, un epigramist de forță, prezent printre câștigătorii multor concursuri!  Voi reveni cu imagini!

  Vreau să precizez că am fost bucuros pentru că primele trei poezii câștigătoare au fost "clasice", în rimă!

  Doru Preda! Simplu. Pentru că dacă veți căuta pe net, veți găsi informații suficiente și impresionante! 

  Poezia lui m-a surprins prin exprimarea rotundă, liniștită, ca o confesiune. Fără căutări de cristale orbitoare, fără sinapse forfecate, fără zornăit de idei colosale! Jos pălăria, domnule Doru!

 

 Carmen Popescu. Poet de forță, exprimare lejeră și superbă în rime, tumultoasă și problematică în vers alb, volume numeroase publicate, replică rapidă și tăioasă. Mă înclin!

 

 He, he, he, Chirița, bre!!! O "minunățâie"! Parol!

 Grupul cameral, ceva de vis!

Da, eu și "Cosma Răcoare"! Deosebit de amabil, domnul Evandro Rosetti!

     

 Daaaa, eu și doamna cea frumoasă!

 

(Mai bine era acesta premiul cel mare și l-aș fi câștigat eu, mormăi moșul în gând...)

Va urma!