luni, 10 septembrie 2012

La început a fost cuvântul


Cuvintele rămân…

Nu vezi cum trece timpul prin cuvinte,
Singurele care mai rămân,
Când mă rugai atunci să stau cuminte
Nu ştiam că o să fiu bătrân...


Eram precum e roiul de albine
Când caută prin arbori adăpost,
Degeaba-mi spui, hai, joacă-te cu mine,
Nu mai e focul tânăr cum a fost...


De-acum prin părul tău ca o lumină

A nins cu flori brumate de cais-
Cum trece Timpul, dar nu-i el de vină,
Noi alergăm mereu spre paradis...

Nicolae Nicoara-Horia


21 de comentarii:

  1. Sperand la mai mult si mai mult, crezand ca inaintand in varsta vom pasi in paradisul pierdut, dar defapt ne prinde timpul din urma, e apuca de maneca si ne impune limitele lui greu de inteles. Da, asta mereu ne intriga, dar fie ca ne place sau nu, el cu fiecare zi ce trece, mai adauga cate o firimitura de nisip in clepsidra sa imensa pana cand ne trezim, intr-o zi, cu parul alb si energia la jumatate.
    Timp, timp, timp - incotro vrei sa ajungi? Asta e menirea ta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Servus!
      Traim pe margini opuse ale orei, la tine intrebarile au curiozitatea explorarii, la mine au ecouri de toamna...

      Ștergere
  2. Ce frumos sunt aliniate cuvintele :d :> nice :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mai dar voi cand dati o bere?
      adicatelea eu stau ore in sir rasfoind bloguri si furand poezii pentru voi si voi nu dati macar o bere? :)
      seara buna sa ai!

      Ștergere
  3. tare greu se mai sterg cuvintele astea!
    :) insa versurile astea ...cand mi le reciti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      nu stiu cat e comentariu si cat e provocare dar daca ai citi blogul "duminicale" ai vedea ca e deja un plan!
      Miercurea acesata va fi una cu incursiune in lumea mesterilor pietrari iar miercurea viitoare va fi... duminicala!

      Ștergere
    2. Atât de frumos!!-Când mă rugai atunci să stau cuminte
      Nu ştiam că o să fiu bătrân...

      Ștergere
    3. dar tot nu mi-ai raspuns la intrebare! :)

      Ștergere
    4. Da... Se simte melancolia in cuvantul meu?

      Ștergere
    5. :)
      iaca pozna!
      am uitat sa scriu adresa pe plic!
      asadar, raspunsul cu "melancolia" e pentru "Incertitudini!
      Acesta e pentru Geanina:
      "Uf... Trebuie un cort, un lac si niste stele. Am doua variante: ori la targ, ori la e-mag, in 12 rate lunare!"

      Ștergere
    6. asa? pai doar ma stii bunuta, asa ca aduc eu cortul si lacul. te ocupi tu de stele? :)

      Ștergere
    7. :))
      gata! aferim! stele "alexandrion" e... bune? :))

      Ștergere
    8. asa...
      bunuta la suflet! in sensul ca am un suflet bun....
      alexandrion, nu e bune! mai bine fara stele si fara cort...doar balta si eventual o undita! :)

      Ștergere
    9. :))
      alegerile sunt mai in toamna...
      pai ce faci? promiti marea cu sarea si p-orma... niic? :))

      Ștergere
    10. pai...cat sa insisit!? :))
      zi si tu, de veneai si tu macar cu o steluta!

      Ștergere
    11. vineeee!!!
      http://www.youtube.com/watch?v=nV6ynuQDNek&feature=related

      Ștergere
  4. "Cuvintele rămân"- si faptele noastre de asemenea!
    Cu ambele, fiecare din noi, am putea cladi un paradis, fara sa mai alergam spre unul incert.
    Foarte frumoasa poezia! Iti multumesc mult pentru ca ai impartasit-o cu noi!
    O seara minunata iti doresc, Vasile, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      Zambesc! Si nu e un zambet placut mie... Ar trebui sa pun in profil "comentati numai dimineata, va rog!"???
      De acord cu ideea ta: visam steaua polara si nu vedem frumosul de langa noi!
      Zi buna sa ai!

      Ștergere
  5. Intrebai ceva de o bere? S-a facut, te asteapta la noi!

    RăspundețiȘtergere