sâmbătă, 1 septembrie 2012

Poezia de azi

Veșnicia din poartă

Stă Mama ca o făclie aprinsă în poartă,
Sufletul ei departe îi dus,
Ce Dor fără de margini o poartă!
Nu trece nimeni în jos, nici în sus...

Cu mâinile-streaşină plânsă acum
Scrutează depărtările ce nu mai sunt,
Numai vântul, pustiul, se aude pe drum,
E Ziua ei astăzi aici pe pământ...

Viaţa aceasta e-atât de deşartă -
Tot mai aproape de Veşnicie
Stă Mama şi-aşteaptă uitată în poartă,
Ce mai aşteaptă nimeni nu ştie...

Nicolae Nicoara-Horia




24 de comentarii:

  1. Acuma, nu vreau să zici că caut (scuze de cacofonie!) neapărat similitudini, dar ce să fac dacă poezia asta mi-a adus aminte de...

    MAMA de George Cosbuc

    In vaduri ape repezi curg
    Si vuiet dau in cale
    Iar plopi in umedul amurg
    Doinesc eterna jale.
    Pe malul apei se-mpletesc
    Carari ce duc la moara -
    Acolo, mama, te zaresc
    Pe tine-ntr-o cascioara.



    Tu torci. Pe vatra veche ard,
    Pocnind din vreme-n vreme,
    Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
    Iar flacara lor geme:
    Clipeste-abia din când în când
    Cu stingerea-n bataie,
    Lumini cu umbre-amestecând
    Prin colturi de odaie.



    Cu tine doua fete stau
    Si torc in rand cu tine;
    Sunt inca mici si tata n-au,
    Si George nu mai vine.
    Un basm cu pajuri si cu zmei
    Incepe-acum o fata,
    Tu taci s-asculti povestea ei
    Si stai ingandurata.



    Si firul tau se rupe des,
    Caci ganduri te framanta,
    Spui soapte fara de-nteles,
    Si ochii tai stau tinta.
    Scapi fusul jos; nimic nu zici
    Cand firul se desfira...
    Te uiti la el si nu-l radici,
    Si fetele se mira.



    ...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
    La geam tu sari deodata,
    Prin noapte-afara lung privesti -
    "Ce vezi?" intreab-o fata.
    "Nimic... Mi s-a parut asa!"
    Si jalea te rapune,
    Si fiecare vorba-a ta
    E plans de-ngropaciune.



    Intr-un tarziu, neradicand
    De jos a ta privire:
    "Eu simt ca voi muri-n curand,
    Ca nu-mi mai sunt in fire...



    Mai stiu si eu la ce gandeam?
    Aveti si voi un frate...
    Mi s-a parut c-aud la geam
    Cu degetul cum bate.



    Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,
    As mai trai o viata.
    E dus, si voi muri dorind
    Sa-l vad odata-n fata.
    Asa vrea poate Dumnezeu,
    Asa mi-e datul sortii,
    Sa n-am eu pe baiatul meu
    La cap, in ceasul mortii!"



    Afara-i vant si e-nnorat,
    Si noaptea e tarzie;
    Copilele ti s-au culcat -
    Tu, inima pustie,
    Stai tot la vatra-ncet plangand;
    E dus si nu mai vine!
    S-adormi tarziu cu mine-n gand,
    Ca sa visezi de mine!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uf...
      Imi vine sa zic o prostie si cum nu ma pot abtine, o zic!
      Ma crezi ca imi place mai mult poezia din postare?
      Nu le compar valoric, nu, dar "vesnicia" e mai sensibila, mai esentializata, mai spiritualizata, mai cu ecou in inima mea...
      "Mama" e o poveste, e o descriere, e o epopee (mai mica, adevarat, dar asa, ca idee, este povestea unei plecari si a asteptarii, na ca imi vine imediat "pe limba" Ithaca, au, unde am ajuns, gata, stop) pe cand "vesnicia" e o ruga, o icoana...

      Ștergere
  2. Fericiti si norocosi cei care o au pe Mama asteptand...
    Zile bune sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, de cele mai multe ori ne dam seama tarziu cat adevar este in vorbele tale...

      Ștergere
  3. Gil Dobriba parca e mereu tanar si viu in sufletele noastre :) zi faina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e; pe langa voce, intotdeauna m-a umit lejeritatea lui de a dansa...
      Zi faina si tie!

      Ștergere
  4. Este trist cand parintii ofteaza dupa copii. Ne mai miram ca este criza in toata lumea; Lucrurile vor reveni la normal, doar atunci cand parintii se vor sacrifica si vor darui cpropilor copii cei sapte ani de acasa iar copiii ajunsi adulti vor darui parintilor ultimii cei sapte ani de acasa, pregatindu-i pe parinti sa treaca cu sufletele usoare in VESNICIE. Altfel, parinti si copii, tineri si batrani, vom orbecai la infinit prin valurile crizei, dand mereu vina unii pe altii pentru lucrurile rele care ni se intampla.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, ce frumos...
      E prima data cand citesc "ultimii cei sapte ani de acasa"...

      Ștergere
  5. Mama mea nu mă aşteaptă în poartă.
    Ba mai şi strigă la mine să nu-i mai dau prăjituri câinelui.
    Câte i-am mai făcut, Doamne, Dumnezeule... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca te asteapta, iar daca ai facut nazdravanii, cu atat mai mult!

      Ștergere
  6. „Nu pierde Ithaca din vedere,
    căci ţinta ta e să ajungi acolo.
    Dar nu-ţi grăbi pasii;
    e mai bine calatoria-ţi să dureze ani,
    iar corabia-ţi să ancoreze pe insulă
    cand te vei fi-mbogaţit deja
    cu tot ce ai cunoscut pe drum.
    Nu aştepta ca Itaca să-ţi dea alte bogatii.
    Itaca ţi-a dăruit deja o călătorie minunată;
    fără Ithaca , niciodată nu ai fi plecat.
    Ţi-a dăruit deja totul şi nimic nu mai are de dat.
    Şi dacă la sfârşit vei crede că Ithaca e săracă,
    să nu gândeşti că te-a înşelat
    pentru ca vei fi devenit un înţelept, vei fi trăit o viaţă plină,
    şi acesta este înţelesul Ithacăi. „
    (Kavafis )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar Ulise a incheiat calatoria in puterea varstei, barca mea e inca pe valuri si nu se vad pescarusi care sa "spuna" ca tarmul e aproape...

      Ștergere
  7. asa un dor ce mi-ai starnit! cred ca ar fi cazul sa-i dau un telefon!:)
    frumoase versuri....

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumoasa si foarte emotionanta postarea ta, Vasile!
    Nu stiu de ce, poate sunt prea obosita acum, insa gandul m-a purat spre poezia "Leaganul - Lucian Blaga"

    Eram asa de obosit
    si sufeream.
    Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.

    Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
    si ochii inrositi de neodihna.

    Pierdut - m-am intrebat:
    Soare,
    cum mai simti nebuna bucurie
    de-a rasari?

    Si-n dimineata-aceea fara somn
    cum colindam cu pasi de plumb
    intr-un ungher ascuns am dat de-un leagan.
    Paianjenii-si teseau in el maruntele lor lumi,
    iar carii-i macinau tacerea.

    L-am privit cu gandul larg deschis.
    Era leaganul
    in care-o mana-mbatranita azi de soarta mea
    mi-a leganat
    intaiul somn si poate-ntaiul vis.

    Cu degetele amintirii
    mi-am pipait
    incet,
    incet,
    trecutul ca un orb
    si fara sa-nteleg de ce
    m-am prabusit si-n hohote
    am inceput sa plang deasupra leaganului meu.

    Eram asa de obosit
    de primaveri,
    de trandafiri,
    de tinerete
    si de ras.
    Aiurind ma cautam in leaganul batran
    cu mainile pe mine insumi
    - ca prunc.

    O noapte linistita iti doresc, Vasile, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Phii, ce de poezii frumoase s-au adunat!
      Noapte buna si tie!

      Ștergere
  9. langa fiecare femeie
    vegheaza un vis
    o dorinta
    o implinire
    lasate in grija ceasornicului
    cu brate firave
    de flori
    de alint
    de pace
    de iubire
    de poveste...

    ce dar frumos, poezia!
    noapte odihnitoare sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  10. ... eu îmi permit să vă las asta

    http://www.youtube.com/watch?v=2g5nkWhU1GA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. traim in speranta acestui "poate maine", desi "asa-i fiecare seara, asa-i fiecare zi"!
      Duminica placuta sa aveti!

      Ștergere
  11. eu, oare, nu pot să mă conjug la singular????

    dacă nu, vă rog nu publicați mesajul
    merci !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata!
      Aprobarea o astept de la dumneavoastra!
      Incepeti cu o dojana amicala si terminati cu... "va rog"!
      Ce fac?

      Ștergere
  12. ... dacă tot l-ați publicat, faceți ceea ce credeți de cuviință


    deocamdat, în limita timpului de care dispun și a disponibilității celui ce stă de vbă cu el însuși, mie îmi place jjocul-dialog de felul acesta
    și încă ceva:

    pt a nu mai încărca jenant comm aici pe blogul meu - la nevoie- sunt acceptate 6 nivele/niuri --- nu mai știu, pt că scriu în pauza de festival


    zi bună !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. festival.... ce cuvant straniu...
      ultimul la care am participat se numea "daciada"...
      o sa lansez "festivalul meu", sa mai pot fi spectator odata! dar cine va fi pe scena?

      Ștergere