Enciclopedia Dacica

miercuri, 30 octombrie 2013

În muzica serii



Artă poetică

Să cauţi râul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un râu,
Să ştii că ne petrecem ca un râu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.
Să simţi că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... şi că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.
Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

Jorge Luis Borges

2 comentarii:

  1. like! :)

    Ignoră luna că-i calmă şi clară,
    şi nu ştie luna că lună este,
    nisipul că-i nisip. A prins de veste
    vreun lucru cum că forma sa-i bizară?

    Sunt piesele de şah aşa străine
    de tactica de joc, cum este mâna
    ce mută. Soarta poate nu-i stăpâna
    acestor mici plăceri şi mari suspine

    ce-s viaţa noastră - o necunoscută.
    Îi zicem "Dumnezeu"... Ce irosire!
    Cum vane-s teama, orice şovăire,

    şi ruga cea etern reîncepută.
    Din care arc m-oi fi lansat săgeată?
    Şi ţinta mea o voi afla vreodată?


    (Jorge Luis Borges)

    RăspundețiȘtergere
  2. apăi nu mă pot abține și basta! în muzica serii se discută lucruri serioase, nu se fac glume! dixit!
    că îmi venea să întreb dacă nu cumva porți mască, adică postezi sub numele Luis Borges, când de fapt ești... Lucreția Borgia! :) hai că nu întreb, parol!

    RăspundețiȘtergere