vineri, 11 octombrie 2013

Omul care zâmbește

  "Pe când eram tineri și la trup curați" (zice Duțu în textul din mail), alergam împreună pe lângă monumentul de lângă Șelimbăr, împovărați ca niște cămile kaki!
  Alergam? Ha, mă laud! El alerga, noi ne târam... Noi eram leoarcă de sudoare, mirosea a cal de la o poștă, alergam... târâș, melci grotești de culoare verde cu ochii roșii de efort, având dretp cochilie ranițele reglementare! El? El alerga! Cum sărea din pat, stârnit de goarna gornistului (asta e tare, nu?), se transforma în cal de curse! Alerga la înviorare, pe platou, alerga pe loc, în fața oglinzii, când se spăla pe dinți, mânca în picioare, tropăind, alerga în pauzele dintre ore...
  Ei și? Treaba lui! Ba nu-i așa, era enervant la culme, noi ridicam ochii către Dumnezeul elevilor, să aibă milă de poporul său, el... zâmbea! Te certai cu el? Zâmbea! Era planton schimbul doi (coșmarul soldaților din preistorie până în prezebt!)? Zâmbea! Ne-a prins garda când am sărit gardul școlii (atenție, am sărit gardul ÎN ȘCOALĂ, nu afară!) și am rămas fără păr? Zâmbea, evident! Să mai spun că era și este înalt, blond, staură atletică și ochi albaștri? Nu, nu spun că nu vreau să îl laud chiar așa! 
Al doilea din stânga!
  Ne-am revăzut acum doi ani! Stupoare! Nu s-a schimbat nici măcar cu un pixel! Ba, ne-a dat iar cu tifla! În școală era competiție, cine agață cea mai faină tipă; câștigătorul era... Gata! Nu mai scot un cuvânt! Dar acum doi ani iar ne-am dat ghionturi!
Asta a fost introducerea! Un mail de azi a ridicat puțin cortina, lăsând în lumină interiorul!

"Alexandru Poleucă tocmai s-a întors din Ucraina, cu câteva ore înainte ca eu să trec Prutul pentru a poposi la Chişinău, alături de alţi jurnalişti români, din nucleul dinamic al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, care vor fi primiţi de Î.P.S. Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, apoi de Vitalie Marinuţa, ministrul Apărării, garantul modernizării Armatei Naţionale a Republicii Moldova."

Redau și câteva imagini.
 
 

 
Articolul complet este aici:

http://adevarul.ro/international/europa/drama-capitanului-magistrat-constantin-balosache-1_52569adbc7b855ff56205778/index.html

Felicitări, Alex! De câte ori te prind pe internet, te alerg pe blog!


Citeste mai mult: adev.ro/mughc5
Dialogul cu compatriotul Poleucă ţine însă şi de o fascinantă poveste de dragoste, fără final fericit, derulată în cadrul specific al cedării, de către aliaţii occidentali, către Moscova, a controlului ţărilor est-europene, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un moment care, subtil, pe alte coordonate, azi economice, pare a se derula şi azi...
Dialogul cu compatriotul Poleucă ţine însă şi de o fascinantă poveste de dragoste, fără final fericit, derulată în cadrul specific al cedării, de către aliaţii occidentali, către Moscova, a controlului ţărilor est-europene, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un moment care, subtil, pe alte coordonate, azi economice, pare a se derula şi azi...

Citeste mai mult: adev.ro/mughc5
Dialogul cu compatriotul Poleucă ţine însă şi de o fascinantă poveste de dragoste, fără final fericit, derulată în cadrul specific al cedării, de către aliaţii occidentali, către Moscova, a controlului ţărilor est-europene, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un moment care, subtil, pe alte coordonate, azi economice, pare a se derula şi azi...

Citeste mai mult: adev.ro/mughc5

15 comentarii:

  1. Placute momente cand retraiesti bucatele din viata cu "omul care zambeste".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, aveți dreptate, am retrăit momente plăcute, zâmbind amintirilor...
      O seară plăcută vă doresc!

      Ștergere
  2. Ce amintiri frumoase ai! :)
    Putini sunt oamenii "setati pe zambet"! :) De parca ar rezolva cineva, ceva, incruntandu-se!
    Artileria calareata! Faina arma! In tinerete radeam de cei care n-au facut armata, spunandu-le ca au fost la "marina calareata". :)
    Zile fericite sa ai si cat mai multe intalniri condimentate cu zambete!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. marina călăreață??? tare!!!
      noi aveam altă replică: unde ai făcut armata? la marină la Brașov! :))
      Seară plăcută și ție!

      Ștergere
  3. Frumoase amintiri :) o seara placuta va doresc :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum sunt frumoase, atunci... eh!
      Seară bună și ție, Ciprian!

      Ștergere
  4. Amintiri! Se pare ca noi , persoanele mature :) , ne hranim cu amintiri! Frumoase amintiri!
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru vizită!
      Cea mai frumoasă comoară, amintirea!
      Seară bună să fie!

      Ștergere
  5. O placere sa aud povesti despre oameni care zambesc....
    parca imi zambeste si mie sufletul...
    seara faina, oameni zambareti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frumos ar fi să avem aproape oameni care zâmbesc...

      Ștergere
  6. ce poveste frumoasa!
    In poligonul de la Selimber m-am jucat si eu, cu prietenii de la bloc, pentru ca am locuit în cartierul Hipodrom I (Sibiu) :)) Era locul de joaca cel mai placut! Treceam lanul de porumb si ajungeam la transee si tancuri de carton :) Ce vremuri faine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaaa, și tu râdeai de noi, când treceam prin Hipodrom cocoșați de ținte, puști, felinare??? :))

      Ștergere
  7. Great Post Vasile, congratulations from:
    http://el-cine-que-viene.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ups!
      Știi de ce sunt surprins? Nu știi! În câteva clipe lansez pe piață ultimul film!
      Te-ai potrivit la fix!

      Ștergere
  8. Draga Mitica, FELICITARI ! Ai talent si ai surpins cu obiectivul si cu sufletul niste imagini de vis. Unele imi aduc aminte de Daia, Cisnadie, Paltinis....

    RăspundețiȘtergere