joi, 21 iunie 2012

În arşiţa serii



Vară

de Lucian Blaga
La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în când
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu

şi cântec de lăcuste.

În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

 

 

14 comentarii:

  1. uaaa..tanti Bellucci se pupă cu tipul ăla în timpul cursului de tango! şi blonda lui Banderas e arcuită ca o şerpoaică. vrea să-l hipnotizeze, ştiu eu! şi pe blonda cealaltă, din mac, a învins-o Fahrenheit. şi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Tare mult imi place alegerea ta, Vasile Dumitru.
    Totul este minunat! Dansul, poezia, pictura, muzica!
    Iti multumesc mult pentru momentele de delectare!
    O seara minunata iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dogoare, dom'le...dogoare si la aceasta ora !

    RăspundețiȘtergere
  4. dogoritoare vara si la tine pe blog :))
    vreau racoareeee :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      criza mare, e clar!
      nu ai tu in cutie ce iti doresti?
      gata, trimit pachet, promit, "racoare de cugir"! :))

      Ștergere
  5. Hmm, chiar că dogorește. Mă refer la fata din poză. :D

    RăspundețiȘtergere
  6. un tango e numai bun in arsita serii...:)
    o sa incerc....
    ciaooo...

    RăspundețiȘtergere
  7. "La orizont-departe-fulgere fără glas
    zvâcnesc din când în când"...frumos,intodeauna mi-au placut poeziile lui Lucian Blaga.Clipul este minunat!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Este o poezie extraordinara intreaga opera alui Blaga!
    Seara buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere