În liniştea verii

 

 Vara

Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbra sură pier încet
Pescar, şi apă, şi năvod.
De jos, din ceaţa de pe prund,
Doi pescăruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut
Se duc spre bălţile din fund.
Închid pleoapele s-ascult…
De pacea largă legănat
Mi-adoarme sufletu-mpăcat.

 Otilia Cazimir