Dialog

Thomas Hill - Artist at His Easel in the Woods

dialog

rămâi -sopteste codrul- la sânul
meu pe veci,

rămâi să te fac bucium în
dimineți cu soare

uitat prin rămurele, mai vino și
mai treci

să-mi cânți și veșnicia și dorul de
izvoare.

de n-ar mai veni toamne, eu sigur
aș rămâne,

să-ți cânt doina și dorul cu
glas trăgănat,

când văd că moare frunza și
frigul mă răpune

mă doare plânsul tău , de nu e cu
bănat.

rămâi că înfrunzesc în dulcea
primăvară

și ușile-ți deschid să vii  ca să mă vezi,

palatul meu e veșnic și nu e
prima oară

când hoinărind prin mine aevea tu
te pierzi...

de ce-mi răsai, pădure, din zbucium
și dureri

și dulce mă primești ca pe-un
amant la sân,

eu nu mai sunt copil, codruțul
meu, ca ieri,

să-mi fii mereu prieten și  

veșnicul stăpân.

nu vezi cum toate-n viață se duc
așa și curg,

tu rămânând tot tânăr pe geruri
și pe ploi,

eu ajungând doar singur la poale
de amurg,

când viața ne desparte în veci
pe-amândoi.

I. Ionescu