La fereastra blogului

GALERIA DE ARTE Cristina Faleroni: Artista Alexander Kremer

Dimineata

Cu grele rasuflete apele dorm, 
Pe lanuri dorm spicele grele, 
Asupra padurii vegheaza de sus 
Cetatea eternelor stele.  
Luceafarul bolnav in lumea de-nghet 
Clipeste din gene molatic, 
Cand dorul pribeag, de pe-o creasta de ulm,
Si-l geme porumbul salbatic... 
In geamat se-nalta durerea la cer, 
Campii de lumini sa-nfioare, 
Luceafarul simte vapaia arzand 
Si tremura, bietul, si moare. 
Cu ochii plansi, stelele toate se duc 
Pe patul de nori sa se culce; 
Din dragostea stinsa in neguri de zari 
Lin picura linistea dulce. 
In taina tacerii porneste-se vant 
Sa mangaie trestia-n vale, 
Pe-ascuns o saruta, dar dragostea lui 
O vad licuricii din cale. 
Si-o spun licuricii la frunze de soc, 
Si socul padurii o spune, 
Si frunzele toate grabite tresar 
Si-ncepe padurea sa sune. 
Se duce iar vantul, pribeagul drumet, 
Sfios falfaind din aripa, 
Din doru-i aprins si in veci calator 
O doina domol se-nfiripa. 
Si doina o canta alunii din crang 
Si-o tremura-n murmur izvorul, 
Si doina trezeste si turma din deal, 
Si turma trezeste pastorul. 
Din funduri de pesteri vin umbre sirag 
S-asculte amarul cantarii, 
De patima doinei si umbrele mor, 
Cu lacrimi plang genele zarii. 
Si doina se zbate, si frunzele plang, 
Si codrul prelung se-nfioara, 
Cand, iata, prin neguri cu sarg strabatand 
O raza solie coboara: 
Deschideti larg poarta, caruntilor brazi, 
Sa vie-mparatul maririi, 
Se mangaie jalea nestinsului dor, 
Sa-mpace durerile firii...
Octavian Goga