Ca să vezi...

  Încă nu am terminat “să am grijă de cel bun din mine”, un amalgam cumplit de geniu şi duhoare… Autorul, o glorie incontestabilă a culturii noastre, descrie în lumina reflectoarelor cum a trecut bac-ul “a la bolintineanu”, cum a plâns, tăvălindu-se la propriu, cerşind diverse lucruri în viaţă… Dar o să scriu mai amănunţit next time! Amu comentez comentariile la comentariu.

1 – faptul că Raluca preferă optzeciştii nu a fost, nu e şi nu va fi o crimă! Este normalitatea oricărei generaţii de a contesta, de a impune modelele proprii! Eu am spus şi sustin că nu se poate studia limba română fără întemeietorii săi! Nu subiectul şi intriga baladei Mioriţa reprezintă reperele valorice obligatorii de analizat ci frumuseţea discursului, măiestria imaginilor ţesute în borangic, înălţimea de biserică moroşană la care se ridică sufletul, îngânând vânturile, valurile…

2 – dacă mă gândesc, (repet, dacă, norocul meu că îmi lipseşte această facultate) şi Raluca scrie despre tată… Oare de ce?

3 – sunt curios, sincer, dacă şi Păunescu este inclus în perioada optzecistă, şi el scriind în cheie colocvială, în cheie academică, în cheie vulgară, filozofică, psihologică, patriotică, înflăcărată, celestă, îndrăgostită, superbă, etc, etc… Generaţia emoticoanelor preferă poezia lui Cutărescu, despre ghidoane şi chiuvete, că de, poeţii contemporani nu scrie pentru vulg, ei scrie pentru aplauze, pentru premii, pentru like-uri! Nu, nu e dezacord!

4 – într-o convorbire telefonică am spus că m-a impresionat    Ana-Maria cu textele şi versurile scrise! Să înteleg că sunt un înapoiat, că nu pricep că dacă revista e cărată noaptea la chioşcuri câstigă în valoare? Ce treabă are gogu cu prefectura? Şi am spus că Andrei scrie zornăitor şi stângaci ca un adolescent mirat când vede pijamaua cu hartă, dimineaţa… Şi nu o face pentru că stăpâneşte cheia adolescentină, o face pentru că atâta poate!

5 - revista trebuie aplaudată doar pentru că poartă heraldica păunesciană? Când văd în revistă cuvântul ARITMIC despărţit în silabe aşa: AR-ITMIC, ce fac? Aplaud? Nu e vina Ana-Mariei sau a lui Andrei? Nici a Claudiei? Aaaaa, e a oamnilor de litere, a zeţarilor! Aşa, bre, am priceput! Adică zeţarii au facultatea de litere, să ştie cum se lipesc ele acolo, în frază… A, nu au? Sunt angajaţi pentru că sunt vecini cu X? Sau pentru că gâsca lor a fost mai grasă? Păi asta ziceam! Până la ce nivel lucrătorii la o revistă trebuie să stăpânească limba română? Numai directorul? Da, de acord, nu facultatea dă certificatul de cunoaştere şi stăpânire a pârdalnicelor de litere, dar sunt curios dacă zeţarul AR-ITMIC a fost trimis la curs, în Maramureş! Nu? A, da, se aplică regula “revistele trece, zeţarul rămâne”! Ca să vezi!

6 – interviul anterior a fost echilibrat, calm, o discuţie între iubitori şi lucrători în serele cuvintelor. Acesta este pur şi simplu bombastic, o nemăsurată      auto-promovare… Victima e ea, despre care ţi-am spus că îi vei deregla evoluţia, târând-o în taverne goguliene…

7 – adolescenţa poetei rezultă şi din francheţea cu care scrie “nu te lăsa, ai văzut ce de like-uri ai primit pe site-urile x si y”… Toate comentariile de pe facebook mi-au trezit nostalgii nebănuite, adierea miresmelor îmbătătoare de lingău literar fiind atât de pură…

8 – o doamnă de pe acelasi facebook îşi postează creaţiile în versuri; unele sunt scânteietoare, unele au vreascuri (evident, după părerea mea); am îndrăznit să scot foarfeca de curăţat viţa de vie şi am primit mesaj privat (de reţinut, privat) în care sunt rugat să critic în particular! Am cerut precizări şi am dedus aşa: aplauze şi pupici cât de mulţi, pe faţă, dar dacă e ceva ce ridică întrebări, în particular, dom`le, ce e aşa de greu de priceput?

9 – sunt atât de multe premii naţionale, virtuale şi îmbătătoare, sunt atât de multe filiale ale Uniunii scriitorilor şi atât de puţine diplome de bac… Iar multe dintre diplomele puse la balcon, să se bucure de vară, au în spate “ghinars, cârnaţi şi bricege făcute de tata, la fabrică”, scrie în cartea “Să ai grijă de cel bun din tine”…