Găini și oi

Cum nu aveam pretext să prezint noul calendar al Asociației Crescătorilor de Animale iaca mereu salvatorul mail îmi dă pe tavă texte cu animale!

ÎN APLICAȚIE, IARNA

(povestire de Dorel Pietrăreanu)

 

Am ieşit în aplicaţie, undeva pe la nişte forturi, în zona Voluntari- Ştefăneşti-Dimieni, cu cîteva zile înainte de Crăciun, în1980.

Trecuseră câteva zile de când eram în aplicaţie. Cei din cazarmă, din motive necunoscute nouă, uitaseră să ne trimită mâncarea. De vreo trei zile! Resursele acolo, la stație, ne erau pe sfârşite. La cel mai apropiat magazin sătesc (la vreo 8 km) golisem rafturile de conserve. Afară ningea cu fulgi mari şi ne uitam cu nelinişte că dacă ne mai ţin acolo vreo două-trei zile nu prea mai aveam sorţi de izbândă în lupta cu troienele de zăpadă. “Inamicul ipotetic” nu prea mai conta!

Băieţii mei aveau grijă să “alunge” zăpada de lângă autospeciale şi să păstreze o oarecare limită de acces către drumul local, “drumul speranţei şi al mâncării” care nu mai venea... Dimineaţa împărţisem cu baioneta ultima conservă de fasole cu carne de porc – CPF. Doamne, ce bună ni s-a părut! Dar o conservă este, totuşi, doar o conservă!

         Seara, pe la ora 10, am intrat în tură, înlocuindu-l pe sergent, căruia îi vâjâiau urechile din cauza căştilor şi a recepţionării semnalelor Morse, atâtea ore. Şi cu maţele goale!

         -Tov. locotenent, chiar nu mai e nimic de mâncare!?

         -Nimic! Ai uitat că tu ai tăiat dimineaţă ultima conservă veselă, luată din ultimii bani pe care i-am avut la mine!?

         -Haideţi că mai pun de un ceai!

         -Bun şi ceaiul! am zis.

         După ce mi-a adus ceaiul nu l-am mai zărit prin locaţie. Am crezut că s-a dus să se culce în cabina autospecialei. Era obosit! Eu am lucrat între timp cu alţi băieţi din tură, făcând controlul traficului radio executat de colegii noștri de la alte subunități.

         Pe la trei dimineaţa, se deschise uşa autostaţiei şi îşi făcu apariţia sergentul meu, Vintilă. Am crezut că nu a mai putut să doarmă din cauza frigului. Când colo:

         -Tov. locotenent, haideţi să mâncăm!!!

Şi faţa i s-a luminat toată! Victorie! Avem ce mânca!!!

Nu mică mi-a fost mirarea când, ieşind afară, i-am văzut pe băieţi cu gamelele în mână, aşteptând cuminţi împărţirea bucatelor. Erau şi trei gamele pentru băieţii din autostaţie care continuau să lucreze. Totul organizat ca la carte de către sergent. Erau trei pui fripţi deja, iar pe foc se mai aflau doi în plin poces de pregătire. M-am uitat atent la băieţi! Zăpada încă nu se dusese de pe sergent şi de pe alţi doi soldaţi.

         -Poftă mare, m-am auzit spunând, deşi eu vroiam să zic altceva, să întreb, spre exemplu, cum au apărut chestiile alea acolo. Poftă mare, am mai zis odată şi deja eram cu o bucată de carne în gură. Fireşte, adormise orice brumă de conştiinţă, dar carnea alina plăcut stomacul. Ce să-i faci, nu eu scosesem zicala: “conştiinţa trece prin stomac!” Restul erau detalii tehnice!

         Îmi aduc aminte, doar, că peste două-trei zile când am plecat de acolo către unitate, pentru că se terminase aplicaţia, am cam grăbit pasul, să nu cumva să dăm ochii cu foştii proprietari ai găinilor rechiziţionate din zonă...

         Încă nu apăruse legea privind rechizițiile de la populație în caz de război, dar noi o aplicasem déjà…

Face parte și asta din viața de militar!

• Dorel Pietrareanu
 
• Today at 2:10 PM

To

• VASILE DUMITRU

mistoooooooooooooo!!! Sa-ti fie de bine, Coaneeee!!! hahahahahahahahaha!!!

În data de 19 decembrie 2013, 12:41, VASILE DUMITRU  a scris:

Foc de voie?

*****

  Eram tânăr locotenent, ofițer de serviciu pe unitate...

Pe lângă gardul unității trecuse turma de oi a aviației, buluc, puzderie...

  Mă anunță sergentul de serviciu pe companie că o oaie rătăcită a fost dusă de băieți la GAZ (gospodăria agricolă ajutătoare), să vină aviatorii după ea! Sun ofițerul de serviciu de la aviație, acela trimite doi soldați, îmi transmit și ei mulțumirile auzite prin telefon...

  După câteva ore sunt chemat la bucătărie, unde friptura de oaie zâmbea laaaarg! Mormane!

- O oaie, tovarășu' locotenet, o oaie...

- Păi... încerc eu, balansând între salivă și conștiință!

- Au fost două! Lăsați că au destule, garantat nu-și dau seama!

  A doua zi aveam burta ca de popă! La predarea serviciului comandantul m-a felicitat și m-a anunțat că și comandantul unității de aviație mă lăudase la raportul de dimineață!

Am onoarea!