Din tot ce-a fost

Privind spre 2014!

  Un an cu de toate. Cele bune... să sperăm că vor fi la anul, cele rele să rămână în urmă!

Vara trecută am urcat pe stânci foarte înalte, încercând să văd de aproape floarea de colț. M-am julit la genunchi, coate și nas? Păi nu e normal, când te dai obișnuit cu înălțimile și abordezi piscurile în pantaloni scurți? Ba e! Dar tot am rămas cu frumusețea cântecelor întâlnite pe traseu...

  

  Din lumea filmului am reținut două teme:

- acceptarea : http://www.youtube.com/watch?v=s7jqPLv7F2M;

- să nu judecăm după aparențe: http://www.filmepentrucopii.com/megamind-film-online-dublat-in-romana/.

Amândouă sunt CO-LO-SA-LE!!!

  Rămînem în shou-bizz, capitolul muzică!
Nu, nu am ales folk! Sau e folk? Pop-folk? Teoria teoriei! Îmi place și basta!

  Un an destul de agitat, dacă e să citim jurnalul acțiunilor de luptă de pe frontul... georgescian! Puțini au remarcat fenomenul cosmic apărut aici: a treia auroră! După cea din Țara lui Fram, ursul polar și cea australă, din Țara pinguinilor, a apărut și aurora georgesciană, din Țara copiilor! Ce de bătăi cu rime făcute bulgări albi, ce de țurțuri de cristal picurând poezii pentru copii, ce de replici ca pocnetul de harapnic la Plugușor! Zici că-s oameni mari, zău așa!

Aici merge un "moș Crăciun" autentic, iulisainic, dacă-mi permiteți cuvântul!

  O mică recapitulare... poetică!

*Un poet de-al nost, zdravăn ancorat de casa părintească, de Apuseni, cu icoana mamei în stânga și condeiul în dreapta - Nicolae-Nicoară Horia! 

*O poetă romantică, alergând peste dealurile copilăriei, cu flori în plete și stele în mâini, cea mai apropiată de miracolul poeziei lui Labiș, cu versul cel mai luminos din întreaga antologie "Cuvântul în timp" - Tatiana Scurtu Munteanu.

*Cele mai frumoase poezii cu reverberația copilăriei, fără să fie poezii pentru copii, le-am citit la Erys.

*Cele mai... Aici am nevoie de cuvinte! Poezie tristă fără să fie mohorâtă, ca o pădure în octombrie, care își îmbracă haina de despărțire... Poezie melodioasă ca din perioada simboliștilor francezi, deși e totul în cuvinte și imagini de aici și de acum... O Poezie care, scrisă târziu, nu a acoperit tot muntele de sensibilitate al regretatului Ștefan Romeo Ghioc...

*CEA MAI SURPRINZĂTOARE poezie citită în acest an m-a bulversat și mă ține, încă, prizonier între gânduri! Pentru că a apărut târziu, îmi rezerv plăcerea disecției anul viitor, mai ales că am dat-o spre citire și dezbatere unor persoane cu aplecare în domeniu! 

-să tragem storurile-

cine a inventat lupta cu umbrele a fost un prost
nimic nu are sens în noapte
chiar și visele colorate sunt minciuni alb negru
dormim dormim
niciun sunet care să tragă cu pușca
mergem undeva
prin ceva care seamănă a plasă de pescar
nu ne putem zbate
avem în inimă un ciocan care bate doar pedepse cu moartea
zâmbește
mâine va fi un nimic mai mare
din care să înveți punerea unui braț peste celălalt
teoria ridicatului din umeri

îmi place să cred că sângele din venele mele e vin
că pot șterge luna ca pe-o aluniță enervantă pe sân
îmi place să cred că pot să fiu blândă
când iarna îmi locuiește încheieturile
întunericul meu nu-l împart nimănui
nici măcar poeziei.

sunt ca o pasăre care își face mereu același cuib
deși i-l tot strică o mătură
în somn mă iartă Dumnezeul meu de toate greșelile
și trag de pleoape ca de storuri
si trag de viață ca de fusta mamei
și mai ales când tac
e o problemă

eu sunt noi suntem
copiii fricii
întotdeauna există însă un pat în care să ni se șteargă memoria
și asta e bine.

  Nu dau nume, nu spun nimic, nu vreau să influențez pe nimeni, poezia asta e de pe altă lume, o lume pe care o așteptăm așa cum părinții i-au așteptat pe americani sau cum ufologii așteaptă bezele din lună, așa cum unii așteaptă descâlcirea tărtăriană, este lumea noastră văzută cu alți ochi, ascultată cu alte urechi, limbajul nostru decodificat cu "Solaris translate", este DE PE ALTĂ PLANETĂ!  Este de pe Planeta Poeziei!

  Închei acest capitol cu poezia de sezon a domnului Ionel Muscalu!

   Un an cu înmuguriri locale!

   Și cu... colinde! Colegii mei de "grădi" mi-au făcut cel mai frumos și surprinzător cadou! M-au colindat! Miracolul mirobolantei miercuri murmură mereu...

  Arc peste timp! Copil fiind, pînă când m-am înălțat deasupra ierburilor (moment în care am fost declarat apt pentru mers cu vaca!), mergeam la tata, la vie. Era paznic, depaaarte, depaaarte, la Ianache, dacă vă dați seama ce înseamnă asta! Adică acolo, la Ianache, era puțul acela prin care a coborât pe tărâmul celălat Prâslea... Ei bine, acolo am văzut cele mai spectaculoase apusuri, din toate timpurile și din toate locurile! Iar când intram în casa paznicului, pe peretele dat cu var era prinsă în pionieze (pioneze? piuneze? eu așa vorbeam atunci, pionieze!) o pagină din revista Cinema, o pagină din care luminau doi ochi albaștri, sub titlul "UN MONSTRU SACRU AL TUTUROR ECRANELOR LUMII"...

Ne vom întâlni, acolo, la Ianache, toți trei...

*****

  De mâine programul meu e dat peste cap o bucată zdravănă de timp! Mi-ar fi plăcut să petrec sărbătorile în familie, așa cum e normal... Iar familia mea este aici, este o familie virtuală!

  Îmi face o deosebită plăcere să vă urez

SĂRBĂTORI FERICITE

și

LA MULȚI ANI!

O cupă cu vin din grădina balaurului!

Hai noroc!