Aşa... Cum vă spuneam, mama frământa aluatul pentru pâine, cu mânecile suflecate, cu basmaua trasă pe frunte, să nu cadă stropii de sudoare în copaie. Eu duceam la cuptor ciocanii (ogrinjii), băgam în foc şi aveam o preocupare foarte importantă, dacă găseam o sârmă de aluminiu o ţineam în şuvoiul de flăcări ce ieşeau pe urloi, să văd cum se topeşte... Mama lua bucăţi de aluat, le întindea în mâini şi le punea pe plită! Eu alergam în casă, atras de mirosul lipiei, mama alerga la cuptor, să vadă dacă e încins bine!
Lipie? O turtă rotundă, albă, cu pete maronii dar şi negre, pe unde era mai subţire!
Ei bine, iată că mă întâlnesc iar cu LIPIA!
Aceeaşi culoare, aceeaşi formă, doar gustul e altul! Altul dar MAI BUN, muult mai bun, prăjitură, nu lipie! Fragedă, dulce, uşor aromată, am înghiţit-o... ca lupul pe Scufiţa roşie!
Apoi a urmat plăcinta!
Nebunie, nu plăcintă! Cândva, am mâncat în Bucureşti o salată, la Sheriff parcă, undeva între Unirii şi Universitate! Luam tava şi puneam în ea tot ce pofteam din caserolele expuse! Nu ştiu ce am amestecat dar ştiu că am lins şi tava, nu numai degetele şi furculiţa! Aşa este (a fost!) şi plăcinta asta!
Am mai spus că am devorat prozatorii ruşi? Da? E, asta e, copiii şi bătrânii repetă! Povestirile vânătoreşti ale lui Turgheniev sau nuvelele lui Gogol încă răsădesc ghiocei în mine! Vorbesc de ruşi pentru că acolo, în textele lor, am citit despre plăcinta cu carne! Oare cum o fi? gândeam! Ei bine, acum ştiu! Plăcintă... orientală! Habar nu am ce am mâncat dar pe cerul gurii încă mai plutesc norii de arome ciudate, trăznite, încă mai caut pe google ce naiba era acolo, sub crusta aurită, am identificat ciuperci din Indoneza, fazan auriu din China, curmale din Iran, cimbru din Ceylon, făină din sorg argentinian, frunze de eucalypt, piept de vrabie, sos de vin roşu de Porto, măghiran din Novosibirsk, aripioare de porumbel sălbatic din Mexic şi ficat de gâscă provensală, îndopată cu stafide...
Cam aşa arată un mix de... plăcinte!
Nici nu ştiu cum să mulţumesc Silviei, o adevărată alchimistă, care scoate aur din oalele din bucătăria sa!
Cine e Silvia? Cine ştie multe - moare! Dar eu ştiu că la vară o să fac un retur cu fructe din Cugiria!
se pare ca cineva a fost tare tare rasfat, pe merit cu siguranta :))
RăspundețiȘtergereplacinta cu carne este delicioasa, imi place cu toate ca este destul de grea, dupa lipie nu ma omor dar dupa trufele acelea handmade...mmmm, cam da :)
sa stii ca Sheriff 's nu mai exista, in loc este o pizzerie destul de buna :)
nu ştiu dacă am meritat dar Silvia merită aplauze!
Ștergereîncă mă scarpin be burtă, muţumit-sătul-răsfăţat, m-a dus mintea şi am strîns în pungi de plastic aromele, abia aştept să vină Paştele să deschid o pungă! :)
sheriff/ul ăla mi-a rămas în tezaurul cu gusturi culinare!
bună dimineaţa!
Adevarat rasfat culinar . Mirosul de lipie a ajuns pana in Chindia! Din acelasi ,mama facea gogosi ca sa ne astampere foamea pana se cocea painea. Le mancam calde, cu branza. :) Iaca, acum mi-ai facut pofta de paine calda!
RăspundețiȘtergereZi buna!
răsfăţ de emir! :)
Ștergeremama le zicea scovergi! mereu am preferat lipia! chiar, de unde o fi ştiut Silvia că-mi place lipia???
bună dimineaţa!
Rețeta, rețeta, rețetaaaaaa....că mor!
RăspundețiȘtergereO iubesc pe Silvia si, aduc eu ogrinjii... >:D<
Multumesc Vasile!
:)
Ștergeresă nu mori până nu obţii reţeta! atunci să vezi minune, mănânci şi... mori de plăcere! vestea bună e că învii imediat şi zici: MAI VREAU! :)
bună dimineaţa! >:D<
SHERIFF-ul unde ai lins tava, degetele si furculita S-A DESFIINTAT. Ti-am spus ca sa nu vii vreodata infometat in Bucuresti, doar ca sa te duci la SHERIFF.
RăspundețiȘtergereAnonIM
:)
Ștergerenu mai îmi fac probleme! sper să deschidă Silvia un han, deja îi sugerez numele, e copy după nima, hanul se va numi "REŢETA, CĂ MOR!"
Buna ziuau!Multumesc de meniu,chiar eram in lipsa de idei!Lipia facuta in casa?!Hmm...am si eu un exemplar acasa........ ,care ar minca lipie cu piine daca ar fi permis de nutritionisti.Eu zic sa te mai gindesti la gustul lipiei din copilarie......,niciodata nu va fi nimic mai bun ca in "copilaria noastra" .Nu,numai de faptul ca era framintata si coapta de mama,ci si pentru faptul ca atunci toate aveau sau au o conotatie si un gust aparte.Sfirsit de saptamina minunat!
RăspundețiȘtergerebună dimineaţa, Meg, evident ai dreptate, de aceea mi-a şi fugit gândul la mama şi la coptul pâinii, icoanele copilăriei nu vor fi date jos niciodată din casa amintirilor...
Ștergerepoate nu ar trebui să scriu, dar Silvia a făcut o minune, mi-a trimis lipie iar la ţară se ţinea parastat pentru mama...
Nimic nu e întâmplător, nu o zic eu, am citit asta!
săptămână bună îţi doresc!
esti un rasfatat! hhhhhhhmmmmmm si ce rasfat! Silvia este negresit o gospodina destoinica, ce noroc ai!
RăspundețiȘtergereun weekend placut!
daaaaa, nu fac nimic public despre Silvia, vreau să mă bucur numai eu, numai eu de minunăţiile ce-i ies din mâini!
Ștergerea sost un week-end de excepţie!
încă mai negiciez cu miţa să-mi dea voie să pun pozele miercuri! :)
săptămână minunată şi ţie!
Lipia arata foarte bine, la fel si placinta, insa cu siguranta nu mai au acelasi gust ca in copilarie. Desertul ce este ca nu imi dau seama?Un week-end minunat!
RăspundețiȘtergeremă încurci cu răspunsul, desertul a fost... toate! :)
Ștergerebună dimineaţa!
Dacă tu ţi-ai adus aminte că exist, datorită zumzetului albinei, eu am venit aici atrasă de aroma plăcintei! Multă sănătate Silviei şi să nu uite reţeta, fiindcă vin la vară să verific la faţa locului "fapta!.
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereÎmi place ideea! Adică Silvia să deschidă şi aici un han!
spune drept, ai mancat sau doar ai facut poze la bunatatile de mai sus?...noroc ca nu-s pofticioasa nici gurmanda, dar multi vor saliva...felicitari Silviei!
RăspundețiȘtergereweekend savuros in continuare!
cristina
spun drept, m-am abţinut cu greu să nu mă reped în ele înainte de a face poze, şi mai spun drept că nu le-am mâncat, le-am... devorat! :)
Ștergerebună dimineaţa!
azi am cautat pe net reteta minunatei mahalabia prajitura egipteana care m-a cucerit..gind la gind cu bucurie
RăspundețiȘtergereaaaa, am avut amândoi week-enduri orientale! :))
Ștergerela mai multe!
Draga Vasile,
RăspundețiȘtergereSunt tare bucuroasa si de-a dreptul magulita! De asemenea, ma bucura tare mult ca aromele alese au fost pe gustul tau si te invit sa mi spui ce te mai incanta din bunatati, pentru a-i enerva pe cei de la curierat :)
Citind descrierea despre mama ta mi-am amintit si eu de bunica, care bucovineanca fiind, imi impletea in copilarie tot felul de placinte crete sau simple pe care le punea la copt intr-o tava mare rotunda. Rumenite si unse la sfarsit cu smantana erau o poveste!
ăăăă, şi io care ziceam că nu spun cine eşti, să mă bucur numai eu de bunătăţile tale! :))
ȘtergerePăi stai să spun ce-mi place: mi-a plăcut tot ce am văzut (poftit) pe blogul tău, şi cu siguranţă tot ce vei mai scorni ca feluri de mâncare vor fi spectaculoase, să leşine cerul gurii tuturor cititorilor! :)
Bună dimineaţa şi mă bucur că acum pot striga să se audă până la tine: MULŢUMESC!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeredeşi am răspuns, repet cu muuultă plăcere: AM MÂNCAT! TOT! CA LUPUL! :)
Ștergereşi mai spun că toate aromele mi-au rămas lipide de limbă, abia aştept să spună Silvia că face reduceri la abonamente! :)
bună dimineaţa!
Am ajuns cam tarziu aici.Tentatia cu bunatatie prezentate e mare,dar rezist.Weekwnd placut!
RăspundețiȘtergererezişti pentru că e doar poză!
Ștergeredacă ai avea pe masă bunătăţile, vei ceda! garantat! :)
bună dimineaţa!
de toate nu doar pentru tine, pentru ca le-ai impartit cu noi! iar mie mi-a revenit asa o portie mare pofta de lipie, de turta si una de amintire parfumata a sobei bunicii de la tara...
RăspundețiȘtergereasa ca am un plan. o sa fac scovergi.
merg si alea cu branza...
ps - eu la placinta cu carne (de preferat oaie sau miel) pun si-un praf de menta. am invatat asta de la niste vecini tatari.
scovergi şi vecini tătari?
Ștergeremiroase a... Dobrogea???
o fi şi mentă, au fost arome ca într-o grădină cu toate soiurile de aromate! :)
poate îşi devoalează Silvia reţeta...
Bravos, dom`le deci imbuci pe saturatelea si la oropsiti nu te gandesti. Halal friend mai esti. Care va sa zica, bag sama ca-i coalitie, bine la-s ca-mi ies mie bunatatile in gradina si ciuciu, mananc sub pilota sa nu vada inamicul din satelit.
RăspundețiȘtergerePofta buna sau sa-ti fie de bine si odihna placuta vorba ceea"Fie domnul cat de mic, Dupa masa doarme un pic".
:))
Ștergeream aplicat tactica "supravieţuirii", am luat bunătăţile şi am fugit în pădure, să nu mă vadă pofticioşii!
:) bădie Văsălie, vorbeşti cu păcat, am înghiţit în sec la tarta cu afine pe care ţi-a trimis-o Silvia şi am tăcut... mâlc, deşi am salivat la monitor! :)
Te provoc la un duel "tare", ţuica de Vâlcea versus palinca de Cugir! :)
spor în grădină să ai!
Mie-mi făcea buna pup-uri (prescurtarea de la pupeze), un fel de colăcei cu cap de pasăre și ochi de cărbune... Și mai făcea vărzare, aică plăcintă cu varză; mă rog, uneori erau cu magiun, dar noi tot vărzare le ziceam. Toate, din aluat de pâine.
RăspundețiȘtergereeu nu mi-am cunoscut bunicii! copilăria mea este legată de părinţi, fraţi şi prieteni.
Ștergereplăcintă... rar, dacă nu foarte rar, de paşte, de crăciun... şi cam atât!