Dialog

Dialog
(fabulă)

Un crap atârnat în vânt, la uscat,
stă la sfat
c-o plătică
pusă la sare, într-o putinică.

  - Ce domn în baltă eram!
  Leneveam,
  mă plimbam
  și gustam ce pohteam!
  Într-o zi, o râmă voinică
  șerpuia prin mâl, fără frică!
  Am dat roată
  o dată
  și am gustat-o, îți jur, doar nițel!
  Afurisita avea miez de oțel!
  De-atunci, vai de zilele mele
  fără nuferi. Doar… stele!

    - Ceasul rău, cumetre, zău,
    Ceasul rău!
    Eu n-am ținut seamă
    că mi se zbătea o sprânceană
    și-ți spun (și nu mă laud, jur!)
    că eram o cucoană fără cusur,
    cu solz argintat, cum se poartă,
    cu sprâncenele arcuite-n toartă,
    când îmi legănam mersul prin trestii
    fluierau berbanții niște chestii…
    Tot așa, într-o zi, un pesmet
    parcă mă-mbia la desert
    și l-am servit cu grație, cu pudoare!
    O fi fost stricat,
    am leșinat
    și de-atunci simt în gură numai sare…

Pescarul (ăsta-s eu, cu modestie)
dormea la umbra unui bor de pălărie
și socotea că nu-i mare scofală:

    În viață, tot ce-i bun este
                                            MOMEALĂ!

Bucuru

  Ieri, duminică, ora 12, ne adunăm în centrul orașului. Îmbarcarea în mașină, direcția Râul Mic, ne oprim la baraj, parcăm!

  Toamna și-a întins velințele pe dealuri.

Dumnezeu sudează, probabil bolta are o problemă!

  

Copacii se scaldă în lumină.

Tot drumul s-a auzit îndemnul: hai Vasile, hai! :) 

  Popas. Urcam deja de aproape două ore. Ciupercile erau multe, ca... ciupercile după ploaie!!!

De aici începe raiul! Raiul Bucuru!

Pajiști cu flori.

Urzici în rai!

  Sfârșit de drum. Un localnic ne-a spus că ar mai fi o oră de mers pe creastă dar văzusem esențialul, înserarea era după deal, drumul înapoi lung...

Vizitați Cugirul, nu ratați Bucuru!