înșirate pe linia gândurilor,
atingându-și aripile
precum rândunelele
într-o dimineață
de toamnă...
Păsările vor să plece,
clipele așteaptă să vii.
În ore târzii
clipele au palme de dor,
albe și moi
ca un nor.
Ascult,
cu tâmpla lipită de pardoseala albastră a nopții,
să-ți aud pașii furișați
sub streașina porții,
să-ți ies înainte cu ploaie de stele
scuturate din vise-perdele
și foșnind ca frunzele-n toamnă.
Dansați, Doamnă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu