Temă falsă

  Sunt martorul unei scene incredibile. Scena se derulează în continuare, sub ochii noștri. Personajele principale sunt din Cugir, tema e amplă, națională, dacă nu internațională: tema exilului.

   Mirarea mea începe de la elogiile aduse poeziei scrise de doamna Camelia, care poezie e doar o înșiruire de cuvinte! Fac o paralelă cu poezia domnului Dorin N. Uritescu, tot un fel de gazetărie cu rânduri scurte, scrise unele sub altele, să pară versuri. Domnul Uritescu este elogiat de confrați, care confrați nu sunt niște neica-nimeni, ca mine, ci membri ai Uniunii Scriitorilor! Nu cad pe spate, proza e proză și dacă mi-o vinde Nichita sub titulatura pompoasă de "Cele mai frumoase versuri"! Diferența este în favoarea domnului profesor, în cartea "Pe Rio Costa" găsim tablouri sau formulări interesante, la Camelia Baciu - ioc! O tânguială a unei persoane căreia îi este dor de acasă! Gândurile mele de cititor le voi expune într-o postare viitoare, acum dezbatem tema. 

  Camelia nu este o exilată, așa cum scrie în fiecare versificație sau în fiecare postare de pe facebook! Este absolut problema ei, nu judec eu și nu sunt eu poliția adevărului din spatele cuvintelor! Și nici nu mă deranjează personal, există suficient loc sub soare. Am început să ridic din sprâncene când a fost prezentată drept reprezentanta diasporei, și nu oriunde, ci la o întrunire oficială cu tema "Drumul spre Europa"! Iar când Camelia ne-a spus că volumul ei de versuri e pregătit și recenzat de prof. dr. Dorin N. Uritescu, cu scopul vădit de a accede în Uniunea Scriitorilor, chiar am fost curios de valoarea textelor din carte, pentru că postările din pagina de facebook sunt lungi înșiruiri de cuvinte, printre oftaturi și lacrimi de dragoste de țară... 

  Să analizăm pe îndelete.

Exil = Pedeapsă (aplicată în trecut mai ales pentru delicte politice) care constă în îndepărtarea definitivă sau temporară a unei persoane din țara sa (sau din localitatea de origine) Si: surghiun, (iuz) izgnamie, izgoană.  7 Părăsire de bunăvoie a țării (sau localității) de origine (mai ales pentru a scăpa de persecuții) Cf refugiu, (înv) băjenie, pribegie. Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice.

Sursa: Dex. 

1 - Camelia nu a fost pedepsită!

2 - A plecat de bunăvoie din motive politice? Nu! Din motive religioase? Nu, nicidecum! Din motive economice? Nu e cazul! De la ea știu că a avut o funcție bună la fabrica de armament, ceva la financiar! Apoi vedem un text în cartea ei de proză scurtă în care spune că era o favorizată... Iar familia din Vinerea chiar este o familie înstărită. Atunci? 

  În cartea "Cronica unei liniștiri" avem ocazia să urmărim viața unui alt plecat, medic, cu o carieră de succes în SUA, un medic frământat de dorul de țară, de dorul de părinți, dar care nu se jeluiește, nu cere inimioare și compasiuni, nu plânge pe umerii nimănui și nu cere batiste pentru lacrimi! 

Hotărâtă să rupă gura târgului, Camelia dă un titlu sfâșietor volumului!

 Dezrădăcinare sf [At: DLR ms / S și: (înv) desr~ / Pl: ~nări / E: dezrădăcina] 1 Scoatere din rădăcină. 2 Extirpare. 3 Extragere. 4 (Fig) Părăsire a locului de naștere Cf dezrădăcina (4). 5 (Fig) Distrugere. 6 (Fig) Omorâre. A părăsi locul de naștere, mediul natural pentru a se muta în altă parte, într-o ambianță la care nu se poate adapta.

Sursa: Dex. 

Ar fi varianta părăsirii, dar nu e cazul, Camelia nu a abandonat nimic, doar lucrează în Italia! 

Dar dramă? "Eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ◊ frământare, conflict sufletesc puternic, cu consecințe tragice." 

Așadar moartea ESTE o dramă, boala incurabilă ESTE o dramă, a pierde averea ESTE o dramă, oare dezrădăcinarea ce o fi? Sărbătoare? 

Cred că "gura păcătosului adevăr grăiește" și aici avem o piesă de teatru și nu o viață reală! Sau "se face o dramă" din dorința de a atrage atenția!

  Despre prozodie și alte taine la care nu are acces, în postarea următoare. Până atunci, iată adevărul! Plecarea hai-hui, nicidecum precum cătanele sau miresele cărora părinții le hotărau alesul! 

 Imaginea aceasta este din cea de-a doua carte a Cameliei, "Povești de pe la noi". Cam așa era viața ei în regimul odios, cu chefuri în anturaje selecte, cu polițiști și securiști prezenți la mese mari date de părinții ei... Greu, taică, greu! Exilul a fost singura scăpare! Cu adevărat o dramă este această carte de proză, unde gramatica chiar a fost trimisă în pribegie. Dar toate la timpul lor!

 

  Vă mai recomand o carte a unui domn din Cluj, un inginer de excepție, care este trimis în America de sud la o exploatare minieră, ca expert. Viața domniei sale este o înșiruire de drame, pe plan profesional și personal (în familie). Nici dânsul nu este chiar ușă de biserică, am zâmbit cum scapă adevăruri ascunse: ca să prindă postul, a trebuit să lupte din greu cu contracandidatul pe frontul informațiilor false și al săpării reciproce, toată bătălia fiind sub ochiul atent al regizorilor securiști, pe care îi condamnă de mama focului... O, Doamne!

 

  Opinia inginerului Chicinaș despre diaspora, făcută de mai multe ori în carte, atât în perioada condamnată cât și în splendida demicrație, este consemnată negru pe alb!

  Așadar cel puțin în privința Cameliei, dezrădăcinarea este o temă falsă! Repet, e problema ei, e cartea ei, eu doar sunt uimit de corul de aplaudaci plângăcioși. De la o tânguire pe facebook la o operă literară demnă de USR e o cale lungă, mult prea lungă în cazul de față.