Răboj

 Nu am nicio intenție, nu există un scop imediat sau următor, e doar o scrijelire pentru neuitare!
Cum a început?
Există două izvoare, două posibile începuturi!
Cred că prima întâlnire cu "fenomenul dacic" prezent în Cugir a fost prin intermediul Lupilor Sigidavei. Organizația nu are caracter istoric, e doar o denumire de impact, membrii ei fiind motocicliști. Liderul lor, Bogdan Suciu, confecționa pileusuri, mai toți motocicliștii purtând căciula dacică la întrunirile de la sediul organizației. Mi-a plăcut ideea, dar nu a avut un impact major asupra mea, era doar o pată de culoare. O culoare remarcabilă, ce-i drept!
Apoi a fost un festival Toamna Cugireană la care a avut loc un colocviu despre istoria locurilor. Mulți oameni de valoare din domeniu au expus punctele de vedere în sala de conferințe a primăriei. Un regal! Doamna Rodica Florea, pe care o cunoșteam de la Casa de Cultură (actualul Centru Cultural Cugir), m-a inclus printre invitații la masa comună de după conferință, unde a ieșit în evidență un vorbitor de excepție, istoricul și arheologul Cătălin Borangic din Alba Iulia. M-a cucerit cu naturalețea limbajului și cu multele cunoștințe din domeniu. Nu, nu e un calificativ, ar fi trebuit să fiu istoric pentru a face afirmația că "știa multe", era meseria lui, dar pentru mine a fost un fel de pagină din "1001 de nopți"!
În vara anului următor am văzut în pagina lui de facebook un anunț, cam așa: "Căutăm voluntari pentru campania de la Carnuntum"! Adică trupa lui de daci (Legio Dacica) mergea la un festival istoric în Austria și avea nevoie de oameni. Îi dau mesaj și întreb care ar fi criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească un voluntar. Poți să dormi în cort? a întrebat! Pot! am răspuns. Atunci, hai!
Și așa am plonjat eu în lumea reenactmentului! Un basm! O poveste incredibilă! M-am întors de acolo virusat și imediat mi-am luat pileus de la Bogdan. Am început să umblu prin oraș în opinci, cu pătura "dacică" pe mine, stârnind comentarii mai deloc apreciative...
M-a contactat Margareta Bacos, care activa, în felul ei, în mediul dacic, pe latura spirituală, și care dorea să aprindă un foc sacru pe Dealul Cetății. L-a chemat și pe Ghiță Borza, un alt cugirean care purta straie dacice pe deal de mult timp, dar evita să se afișeze în public. Așa a luat ființă prima grupare de cugireni cu un scop precis, cu un scop adecvat fenomenului istoric.
În anul următor, Borangic m-a rugat să caut mai mulți oameni pentru Carnuntum și "trupa singidavilor" arăta cam așa: Vasile Dumitru, Ghiță Borza, Margareta Bacos, Petre Melente, Scânteie Dorin, Maria Trif, Nelu Trif, Diana Olteanu (din Craiova, prietenă cu maria Trif), Ștoflea Ion (din Rășinari, colegul meu din anii de liceu militar), Gabriel Pădurean (coleg de la locul de muncă). Nu toți au mers la Carnuntum, dar am format un grup care ne adunam, vorbeam, ne făceam echipament, visam...
În anul imediat următor am fost invitați ca grup la festivalul de tradiții și obiceiuri din Poiana cu Goruni, ocazie cu care au venit în grupă Bogdan Suciu și mai mulți dintre prietenii săi, motocicliști, Alexandru Stanciu și familia sa, invitați de Bogdan Suciu. A fost o prezență mare, spectaculoasă! Atunci, acolo, am gândit că e vremea să fie în fruntea trupei un tânăr, cugirean, pentru ca grupul să aibă și susținerea administrației. I-am propus lui Pădurean Gabriel, care a fost de acord, dar după o noapte cu întâmplări tulburi, am decis să îl schimb. Da, am decis, eu conduceam grupul în mod natural, eu îl închegasem, eram ascultat! L-am numit pe Bogdan Suciu ca taraboste, tânăr, cu o talie impunătoare, inginer, în relații bune cu administrația!
Bogdan a spus așa: 

- Nea Vasile, cât o să fiu eu aici, la masa asta (adică în fața grupului), matale o să fii în dreapta mea!
Frumos, doar că după numai câteva luni Bogdan a cedat șefia grupului, numindu-l pe Alexandru Stanciu ca lider. Acesta a avut o primă reacție de taraboste, a propus înlăturarea mea din grup pentru motivul că fac parte și din tabăra lui Borangic...
De atunci m-am retras, grupul metgând mai departe destul de dezorganizat, cred, pentru că a dispărut din peisaj și noul taraboste, a năvălit pandemia peste Istru și au urmat doi ani de tăcere.
Eu am rămas aproape de gruparea implicată în organizarea Focului Lupului Alb, grupare în care au venit și au activat la un nivel demn de aplauze Billy Țîrlea Ștefan și Austin Gabriel!
Anul trecut, eu și Angela am participat la multe festivaluri dacice: Medgidia, Târgu Mureș, Tecuci, Iași, Via Transilvanica (București și Alba Iulia), apoi am fost invitați la Singidava Fashion Day (m-a sunat doamna Rodica Florea, i-am spus că nu putem participa, dar i-am recomandat pe Ghiță Borza sau Bogdan Suciu, persoane impunătoare, cu ținute foarte frumoase. Aceștia nu au putut participa din cauza serviciului, așa că tot noi, eu și Angela, a trebuit să reprezentăm Dacii Singidavei). A fost un an teribil de încărcat și de frumos!
La Focul Lupului Alb de pe Dealul Cetății Cugir, ediția a V-a, anul trecut, a participat și Diane Dobrean, directorul Centrului Cultural Cugir, în calitate de persoană privată. Prezența a fost de bun augur, pentru că, iată, anul acesta începe în forță pentru Dacii Singidavei! Un nou taraboste, Claudiu Purdea, istoric, multe proiecte!
Doamne-ajută!