Cât vezi cu ochii și cât te țin picioarele să mergi, în orice direcție, nu găsești o piatră cât de mică! Pământ negru în luncă, o coastă de lut galben la marginea ei, șerpuitoare ca și râul pe care îl însoțește, nisip cât vezi cu ochii de la coastă încolo, înspre câmpuri, apoi începeau pământurile, ogoarele pierdute în zarea punctată de silozurile de lângă calea ferată...
Singurele "pietre", că nu erau, de fapt, găseam în hulă, ruptura aceea din coastă pe lângă care treceam zilnic, în drumul spre și de la școală, un teren liber, fără case, plin de alior, scaieți, boziu și oțetari. Râpa era un perete de lut galben, la baza căruia se aduna o movilă de pământ, movilă produsă ori din uscăciunea verilor, ori din scobiturile făcute de oameni, pentru pământ de lipit. Săream din vârful râpei acolo, în țărâna afânată de jos, apoi priveam peretele galben în care vedeam linii întortocheate de culoare albă, firave, ca niște desene chinezești. Băgam mâinile în movila afânată și găseam un fel de păpuși de piatră, cam cât degetul mic, un fel de nisip întărit, o rocă nisipoasă, la care priveam îndelung...
Piatră veritabilă am văzut când un tractor a basculat o remorcă de pietriș lângă casa lui Nicu Gogoașă, apoi crucea din câmp, lângă care stăteam la umbră, în arșița verii, în timp ce vaca păștea pe miriști. "Raiul pietrelor" l-am vizitat în tabăra de la Cernădie, lângă Novaci, unde, după o săptămână, îmi era dor de nisipul de acasă!
În spatele bisericii am mers târziu, în clasele mari din timpul gimnaziului, dar nu am rămas impresionat de crucile de piatră. Nu știam, atunci, ce înseamnă viața, istoria, strămoșii, eternitatea...
Probabil există undeva o evidență a acestor atât de multe cruci de piatră, cu explicarea inscripțiilor. Ar fi interesant de citit.
Departe de sat, pe drumul ce duce la mănăstire, dar nu lângă el, este o cruce de piatră. O cruce în câmp! Am mai scris despre ea. Nu are însemne creștine, este (probabil) o cruce de horat. Dar asemenea cruci se puneau lângă drumuri, cel mai adesea la intersecții. Când, cine și de ce a pus această cruce de piatră aici?
Monogramele și inscripțiile de pe cruci sunt aproape la fel, și zic aproape. Cel mai mult se repetă: ИС ХС adică IS HS (Isus Hristos). Câteva litere par a fi chirilice, dar nu prea deslușesc vreo logică. Chiar că ar fi interesantă o explicație-descriere! Desenele-monogramele par simboluri folosite de primii creștini. Oricum, vă felicit pentru minunatul reportaj încununat de amintiri!
RăspundețiȘtergereUn "reportaj" făcut cu sufletul.
ȘtergereAr fi frumos și interesant ca undeva, în arhivele bisericii, să fie informații despre aceste cruci.
Mulțumesc pentru popas și comentariu!
Din ce știu de la părintele Florea, aceste cruci au fost găsite pe câmp și au fost așezate în curtea bisericii. Și pe mine m-au fascinat,ai ales vă unele dintre ele sunt scrise în româna chirilică. Majoritatea conțin epitafuri creștine, ceea ce denotă vă ar putea proveni din foste necropole. Oricum, dacă există o evidență Părintele Florea ar trebui să știe. Poate că va face parte din monografia domniei sale pe care știu că o pregătește de-o viață... Toate cele bune!
RăspundețiȘtergerePoate că avem bucuria să aflăm mai multe la sărăboarea bicentenarului satului!
ȘtergereOricum, crucile sunt interesante! Multe au însemne chirilice, unele au și semne mai vechi, generale, cum sunt roata, brăduțul, floarea, așa cum se văd în opera meșterilor în lemn din Maramureș ori Gorj!
În aceste poze se vede foarte clar desenul diferit de pe crucea de piatră din câmp...
Sper să ne întâlnim în Sudiți, la sărbătoare!
Toate cele bune și dvs!
Doamne-ajută!