Încep prin a-mi cere scuze! Am încercat să fiu politicos și... am greșit! O, da, știu, așa sunt! Irecuperabil!
Mi-am zis să încerc să fiu prezent aici, în lumea mea, deși am avut o misiune secretă! Postările automate însă au lăsat impresia că nu răspund la comentarii, ceea ce, de regulă, nu fac! Nu mai fac! Adică voi răspunde întotdeauna comentariilor (mai puțin celor anonime) și nu voi mai utiliza automatismul postărilor!
Din partea casei, o poezie pentru toți vizitatorii blogului!
Pastel
Pe dealuri dogorite de podgorii
Aprinse-n vînăt crunt de poamă coarnă,
Din sita unui soare roș, cocorii
Ca niște sâmburi negri, se răstoană.
Din pâlnii de azur, cu zurgălăi
Din stele mici ca ghimpi de aur - iată
Că noaptea se revarsă peste clăi
Stropind cu verde luna-nconvoiată
În punte, peste-ntunecimi de văi.
Căni pline, focuri roșii, chiot... Noapte!
Un vânăt zbor de prune coapte piere
Dezmiardă-n drum parfum de piersici coapte,
Harbuji buzați, gutui, bronzate pere...
De undeva se-aprinde-un rug de struguri
Pe care arde-o lună de lămâie
Pe cer stau stele verzi ca niște muguri
Și vântul vine-mprăștiind tămâie.
În mreaja vrejilor de viță verde
Un flutur, cută de văzduh, se pierde.
Ciulind urechile ca două scufii
Vânat vioi se-ascunde-n dosul tufii.
Dar vânătorii stau în fundul cramei
De dragul vinului și al pastramei.
Bostani cu pântec cobză, blânzi și lucii
Cu coada sfârlă verde, dorm prin iarbă.
Un brad bătrân tot mocăie în barbă
Că i-au furat culoarea-n miros nucii.
Foc stins, somn bun, vis blând... Pe drumul lung
Un fir de praf s-a îmbătat și zburdă.
Un greier gângav gâdilă prelung
Cu țârâitul lui tăcerea surdă.
Alexandru Phillipide
Notă:
Premianții au primit o excursie în Pinkmonday! E, vedeți? Se merită efortul!
