Bistrița-Năsăud

Colibița

Poiana Ilvei

Șanț

Blazna

Valea Mare

Despre daci, cu profesionalism

Ne-am cunoscut aici, în Cugir, la un colocviu despre cetățile dacice.
Mi-a plăcut atitudinea, profunzimea, naturalețea dialogului, indiferent de situație, ori de la microfon ori de lângă o halbă...
L-am urmărit pe facebook și am devenit fan, îmi place stilul lui direct și tăios!
Ca o sica!

Vasile Mardare: Am descoperit Cugirul...

Vasile Mardare: Am descoperit Cugirul...: 7 mai, o zi ca oricare alta. Însă asta până să ajung la Cugir. Un orășel între munți,  curat, liniștit si cu oameni adevărați. Nu știam că m...

Ziua Tezaurului

  Anul trecut am participat la seminarul istoric susținut de specialiști de la Alba, Deva, Cluj aici la noi, la "Toamna cugireană". Mi-au plăcut cugirenii, participanți la săpăturile de pe Cetate! Adevărați iubitori de locuri natale și de moștenirea lăsată de daci!
  "Cetatea" e un deal, pământ și copaci, nimic de văzut! Tezaurul descoperit e doar în cărți, de văzut... unde? Ba că e la Alba dar nu e, ba că e la Cluj...
  Anul acesta, adică acum cîteva zile, mă abordează domnul Cătălin Borangic, cu rugămintea de a obține date palpabile despre piesele arheologice găsite pe cetate.
  Am mers la bibliotecă, pentru că acolo e locul meu de informare nr. 1. Așa am obținut numele și telefonul domnului Gicu Nedea.
  Apoi am mers la primărie, unde domnul vice Horia Rotche este un participant la seminarul de anul trecut. Tot domnul Nedea a fost indicat ca fiind cel mai în temă.

Așadar, azi întâlnirea cu Tezaurul dacic de la Cugir!

"Fructiera".
I se spune așa din cauza formei, dar este un vas ritualic, probabil în el au fost arse ofrandele. Impresionantă dimensiunea vasului...

 Zăbala e și ea foarte mare! Oare cum arăta un cal, atunci? De remarcat complexitatea zăbalei! Toată copilăria am înhămat și deshămat cai, am pus și am scos căpestre. Dar așa ceva e un fel de computer față de zăbalele văzute de mine!

E cea mai completă și mai bine păstrată SICA dint teritoriul dacic! Și nu e un teritoriu limitat...

Colosală! Mare și cu teaca încărcată de detalii! Chiar spadă de prinț!

   De ce brățări de femeie în mormântul unui războinic? E posibil să fi fost sacrificată și soția acestuia???
  Domnul Cătălin Borangic spune că nu sunt brățări, sunt verigi de la car. Abia aștept întâlnirea domniilor lor, cel puțin cu ocazia Festivalului cetăților dacice!

Centrul scutului.

Piesele de aur sunt la București, mai sunt piese la Alba, la Cluj, la Timișoara, la Deva.

Așadar aveți ce vizita, frumusețile naturii de la margine și tezaurul dacic!

La plecare, Domnul Gicu Nedea mai deschide o ușă. Da, acesta este TEZAUR CUGIREAN!

O zi plină

  Toată lumea alerga de colo-colo, cu pachete, cu sacoșe, cu telefonul la ureche, cu obrajii roșii.

  Sună telefonul. Nu se poate! Cine să fie? Așa repede să mi se ureze "La mulți ani"? Mai sunt câteva ore bune până începe noaptea cea mai lungă! A, e banca!

- Alo, domnul... ?

- Da, eu. (Incredibil, țipă imaginația mea, care e cu câteva sute de ani-lumină înaintea logicii... dacă o fi ascunsă pe undeva! Uite că banca își apreciază clienții constanți, fideli, buni-platnici, oile mulse decenii la rând...)

- Aveți o restanță...

- Nu am, doamnă, nicio restanță, e doar un mic accident, e doar o fracțiune din rata lunară...

- Da dar trebuie achitată pâ...

- Doamnă, repet, nu e nicio problemă, la scadența viitoare oricum veți opri întreaga sumă, deci n...

- Dacă nu achitați până pe data de..., veți fi trecut la...

- Bună ziua, doamnă, mi-a făcut plăcere (mințeam, evident!)! Închid convorbirea.

  Ajung acasă. Deschid computerul și pac, un mail îmi sare în brațe! E din occident! Oooo, ce onoare!

"Stimaților, vreau să vă spun că sunt doamna X, cu enșpe diplome, și vă spun că TOATE lucrările au fost slabe, premiile s-au acordat pentru că nu aveam ce face"...

Opa! Mă frec la ochi! "Mă, ia stai așa!" Respir adânc! Mă bucurasem de menționarea printre laureați! Rudele, prietenii, mă felicitaseră! 

Răspund la mail: "Foarte bine, doamnă, în sfârșit cineva responsabil, rezonez, să rupem odată lanțul slăbiciunilor! Dar, de curios, cum ați ales premianții? Dacă nu valoarea literară a lucrărilor, atunci care au fost criteriile?"...

Sună telefonul! Banca, evident! Părul pe ceafă se ridică!

- Dacă nu achitați până pe... Promiteți? Împrumutați-vă, copii, rude...

Mail: Domnule, nu ați înțeles nimic, dvs sunteți nemulțumitul care a cerut, anonim, și transport gratuit, deși aveați cazarea..." 

Pac! Bum! Un colț de cer se sparge și cade exact lângă măsuța pe care laptopul are un fel de frisoane...

Telefon: 

-Care e motivul întârzierii? 

- Hai că asta e bună, zic, mi-am luat țigări! 

Trosc, și colțul opus de cer...

  Ceasul trece în transă peste miezul nopții. Stau în fotoliu și nu văd ecranul computerului, nici display-ul telefonului... Nimic nu se mișcă, entropie totală, Nirvana! 

  În prima zi de lucru mă pregătesc de plecare. Opa, mail!
"La mullți ani, stimabililor și frumoșilor, sunt doamna Y, mai mare și mai tare decât doamna X, vreau să vă spun că premiile au fost PE MERIT iar persoana care a acuzat că au fost acordate pe criterii comuniste va fi demascată și pedepsită"... Privesc în sus și sar ca o panteră, al treilea colț al cerului venea vijelios!

  Dau să cobor la metrou, telefonul sună!
- Alo, sunt banca, vă informăm că...
Pac, închid și o rup la fugă pe scările care oricum coborau, se rupsese ultimul colț, cerul se prăbușea, lumea de sus va fi făcută praf, alergam spre lumea de jos, alta, alta, alta...

O soluție nepotrivită

Am terminat de citit "Soluția Schopenhauer", scrisă de psihoterapeutul Irvin D. Yalom.

Pe scurt și brutal - NU! 

Departe, departe tare de "Minciuni pe canapea", care m-a marcat profund...

1 - Nicio carte a acestui autor nu este literatură în sensul larg, de operă literară. Literatură de specialitate - asta da, probabil, alambicată cu personaje, dialoguri, situații. Ba îmi aduc aminte că volumul "Minciuni..." era prezentat ca mustind de umor, dar de fapt a fost plin de vulgarități!

2 - Este al patrulea volum, Minciuni, Spinoza, Nietzsche, Schopenhauer. Primul rămâne... primul, și singurul. Următoarele sunt demonstrații de cultură. În toate este lăudat geniul evreiesc (nu sunt pro sau contra, e doar o constatare), în toate există aluviuni de vulgarități, erotismul frust fiind coloana în jurul căreia dansează viața, urâtă, murdară, bolnavă, orgolioasă, avidă... 

3 - În prima carte se face apologia terapiei individuale, o super-descoperire a epocii, suprema cucerire a medicinii, când de fapt nu se rezolvă nimic, așa zișii pacienți sunt doar dependenți de terapeuți, care îi evaluează în dolari/oră... În fapt, niciun pacient nu-și corectează "problema", terapeuții... "e și ei oameni", greșesc, au nevoie de supervizare, iar geniile din vârful terapiei sunt escrocate de hoți ordinari... Mă întrebam, retoric, ce "geniu" poate să fie un terapeut, de poate să aibă soluții pentru fiecare om al planetei... Vax!

4 - Ultima carte este un laudatium pentru terapia de grup, deși (ca de obicei, aș spune!) nu se rezolvă nimic, doar un cerc în care se spun cu voce tare problemele personale, care devin, astfel, și mai apăsătoare... 

5 - Și cea mai grea constatare. Nu există o pagină măcar de sensibilitate, nu există iubire, pasiune, dor, melancolie, vis, visare... Totul este carnal, concurență, cantitate... 

  Ce a vrut să spună "Soluția Schopenhauer"? Că singurătatea... schopenhauriană nu e o soluție? Ciudat! Liderul grupului moare singur, membrii grupului se despart (se singularizează?), cel ce intră în grup, bolnav de singurătate, rămâne liderul grupului care se va forma dar el, personal, nu și-a schimbat cu nimic viața ori convingerile...

Îmi mențin strigătul inițial: citiți "Minciuni pe canapea"!