O soluție nepotrivită

Am terminat de citit "Soluția Schopenhauer", scrisă de psihoterapeutul Irvin D. Yalom.

Pe scurt și brutal - NU! 

Departe, departe tare de "Minciuni pe canapea", care m-a marcat profund...

1 - Nicio carte a acestui autor nu este literatură în sensul larg, de operă literară. Literatură de specialitate - asta da, probabil, alambicată cu personaje, dialoguri, situații. Ba îmi aduc aminte că volumul "Minciuni..." era prezentat ca mustind de umor, dar de fapt a fost plin de vulgarități!

2 - Este al patrulea volum, Minciuni, Spinoza, Nietzsche, Schopenhauer. Primul rămâne... primul, și singurul. Următoarele sunt demonstrații de cultură. În toate este lăudat geniul evreiesc (nu sunt pro sau contra, e doar o constatare), în toate există aluviuni de vulgarități, erotismul frust fiind coloana în jurul căreia dansează viața, urâtă, murdară, bolnavă, orgolioasă, avidă... 

3 - În prima carte se face apologia terapiei individuale, o super-descoperire a epocii, suprema cucerire a medicinii, când de fapt nu se rezolvă nimic, așa zișii pacienți sunt doar dependenți de terapeuți, care îi evaluează în dolari/oră... În fapt, niciun pacient nu-și corectează "problema", terapeuții... "e și ei oameni", greșesc, au nevoie de supervizare, iar geniile din vârful terapiei sunt escrocate de hoți ordinari... Mă întrebam, retoric, ce "geniu" poate să fie un terapeut, de poate să aibă soluții pentru fiecare om al planetei... Vax!

4 - Ultima carte este un laudatium pentru terapia de grup, deși (ca de obicei, aș spune!) nu se rezolvă nimic, doar un cerc în care se spun cu voce tare problemele personale, care devin, astfel, și mai apăsătoare... 

5 - Și cea mai grea constatare. Nu există o pagină măcar de sensibilitate, nu există iubire, pasiune, dor, melancolie, vis, visare... Totul este carnal, concurență, cantitate... 

  Ce a vrut să spună "Soluția Schopenhauer"? Că singurătatea... schopenhauriană nu e o soluție? Ciudat! Liderul grupului moare singur, membrii grupului se despart (se singularizează?), cel ce intră în grup, bolnav de singurătate, rămâne liderul grupului care se va forma dar el, personal, nu și-a schimbat cu nimic viața ori convingerile...

Îmi mențin strigătul inițial: citiți "Minciuni pe canapea"!