Expoziția

  Cu ocazia unei "toamne cugirene" am cunoscut o pictoriță. Prezenta mai multe tablouri în care albul clădirilor, albastrul mării și relieful muntos nu lăsa loc de îndoială, peisajele erau din Grecia. Printre ele, am remarcat unul care ieșea din tipar, un gard din sârmă ghimpată, stâlpi de beton, năclăială de hamei uscat, prea mulți copaci și arbuști... Putea fi un simbol, parcă aș fi recunoscut ceva... Mă dau câțiva pași înapoi să văd întregul și atunci o doamnă mi se adresează:

- E gardul fabricii de armament!

- Mi se părea cunoscut, acum câteva zile am trecut pe acolo, acum văd ghereta pentru santinele, părăsită... Dar ia stați așa, vorbiți românește?

- Da, sunt româncă!

- Credeam că sunteți grecoaică, văzând peisajele! Și mai credeam că sunteți un grup de artiști, invitați, cum se obișnuiește anual...

- Sunt cugireancă!

Zâmbește. O față albă, senină, ochi mari, luminoși dar cu o ușoară umbră... Mă invită să văd și expoziția de mobilă, în localitatea Aurel Vlaicu.

- E un sat, zic eu. Ce poate fi acolo?

- Veniți și veți vedea, îmi răspunde.

Au trecut doi ani. Pentru că nu e foarte cald, cum a fost ieri, dar nici frig, cum se anunță, hotărâm să mergem în excursie. Direcția Aurel Vlaicu!

Pozele sunt făcute cu telefonul, calitate slabă mai ales în lumină slabă, dar importante sunt uimirea și admirația trăite acolo! 

Mulțumim, doamna Daniela Paleogianni!

Suntem încă sub impresia de decor de palat! În Vinerea există o fabrică de mobilă. Ce-ar fi să o vedem? Domnul Barna nu mai întreabă dacă merem sau nu și conduce mașina până în poarta ei.
Altă calitate, alt design, dar tot lucru deosebit!

No, Cugiria mai are încă multe comori de descoperit...