Recviem pentru Sorin Dumitrescu

 

Meteoritul!
Chiar există un documentar cu acest nume. Pe Cinemaraton. Așa a fost domnia sa pentru mine, un imens și arzător bulgăre de foc!
Un spirit incendiar, care luminează totul în jur.
M-am oferit să mă ocup de grădina din Suseni. Eram singur, îmi plăcea grădinăritul, nu aveam unde să-l practic. Lucrurile s-au potrivit. În scurtele dialoguri, a remarcat că am suficientă cultură pentru a putea participa la diverse discuții, pe subiecte diferite. L-am întrebat dacă ar fi de acord să invit mai mulți cunoscuți care și-ar dori să-l asculte.
A fost de acord și așa a început o perioadă extraordinară, un fel de ardere culturală și spirituală!

Ce întâlniri, ce prelegeri!

Am căutat pe internet fotografii din tinerețe, pentru că eram incitat de personalitatea debordantă. Și mai era un lucru important, doamna Doina Dumitrescu, soția domnului profesor, era cugireancă. Era de o frumusețe deosebită, spun doamnele care o cunoșteau din tinerețe.

De aici l-am cunoscut eu.

 Fundația Anastasia, Suseni, Cugir. Casa părintească a doamnei Doina.

Atelierul, amenajat în fosta șură.

 

 

Vedere de la fereastra atelierului.

 

 

Atelierul

Doamna Doina Dumitrescu a fost mai mult decât soția domnului profesor, a fost secretară, șofer, parteneră de dialog, primul cititor al operelor scrise de acesta, autoarea coperților și multe altele. Eu spun că s-a sacrificat pentru soț! Era foarte bolnavă, dar niciodată nu a scos un cuvânt despre asta!
Am citit cartea "Orașul bufniței", carte în care apare ca personaj și Sorin Dumitrescu. Am fost frapat să citesc cum trăia intelectualitatea de la vârful societății ]nainte de 89, în București, și am avut prilejul să văd "o punere în scenă" de nivel restrâns. Eleganță și rafinament!
Doamna Doina a cerut să fie înmormântată în Cugir. Purta o superbă ie muntenească.

Domnul profesor ne-a vorbit despre icoana bizantină. "Degeaba vorbim dacă nu ați văzut filmul lui Tarkovsky, "Andrei Rubliov!"
Și l-am văzut. Apoi ne-a indicat să vedem toate filmele lui Tarkovsky, despre care am vorbit îndelung.

 

La fotografia aceasta vreau să mă laud, sunt roșii cultivate de mine în grădina din Suseni!

Domnul profesor fusese prieten cu Nichita. În filmul de mai jos, videoclipul în care cântă Sorin Dumitrescu, se remarcă și frumusețea doamnei Doina!

 

 

Domnul profesor m-a rugat să pregătesc peretele pentru o viitoare lucrare. A remarcat îndemânarea mea și mi-a propus să-l însoțesc în Moldova, unde urma să  picteze o biserică. Din păcate a rămas doar un proiect.

Îi plăcea Bach.

Ultima fotografie pe care am făcut-o în Cânepi, după înmormântarea doamnei Doina.

Așa îmi închipui eu atelierul, acum...

Sfârșit

Mama

 

S-a născut pe 20 noiembrie. 

Nici nu știu ce să mai scriu... Vreau să-i aduc un omagiu. Am să "comentez" pozele.

Bunicii din partea mamei, Cojocaru Vasilica și Cojocaru Dragu.
Precizare: noi nu spuneam bunicul și bunica, noi spuneam mamarea și tatamoșu! Între ei - mama, fiica cea mai mare. 

 

Frații și surorile mamei.
Mamarea a murit tânără. Tatamoșu provenea dintr-o familie înstărită, un frate de-al lui era mare industriaș în Iași. El era poștaș în Sudiți. Domnul din Iași avea o fabrică și în Constanța, unde a angajat-o pe mamarea. Știu că a venit bolnavă de acolo, a murit de plămâni. Eu nu o știu.
Mama a rămas să îngrijească frații.

Mama este în dreapta. Surorile mele mai mari spun că era foarte elegantă.
Apropo de frații mei.
Pe bunicii din partea tatălui îi chema Gheorghe și Anica. Niciunul dintre noi nu purtăm numele părinților sau bunicilor, cu excepția surorii Vasilica.
Acum fabulez.
Mama a ținut imens la mama ei. O pomenea mereu. Când a murit tata, după o viață petrecută fără mamă, la marginea mormântului tatei mama a strigat:
- Vasileeee, ce face mama, Vasileeee!
Mi-au dat lacrimile, așa cum se întâmplă și acum.
Probabil mama a vrut ca una dintre fete să poarte numele Vasilica.

Mama, tata și prima soră, Elena. Toți trei sunt dincolo...

Mama este a doua din dreapta.

 

Lenuța mireasă!

În picioare, Lica (Ariclia) și mama, la zootehnie.

Sus: nu știu (e un văr din partea lui unchiul Gică), tanti Anișoara (soția lui), nu știu, Lenuța, sora cea mare, unchiu Tudor, fratele tatei, nenea Mitică, soțul Lenuței, Drăguța, verișoară dinspre unchiul Gică, tata, nenea Vasilică Lefter, soțul Drăguței, nu știu.
Jos: tanti Maria, soția unchiului Gică, mama.

Sunt curios unde e făcută poza, seamănă cu casa noastră, dar nu e. Noi aveam două paturi între care era masa, aici par două mese.

 

Mama este în rândul doi, a doua de la dreapta.

Eu sunt în rândul de jos, în stânga. Mama este sus, în dreapta. Era bucătăreasă ori ajutor de bucătar la grădiniță. Bucătăreasa de bază era doamna de sus, din stânga, mai plinuță. Toți copiii o strigau "mamarea"! Era bunica tuturor, nu? 

 

Mama este pe rândul de sus, a treia din stânga.

La munca câmpului. Mama este în negru, în picioare.

 

În poza asta este în partea dreaptă.

 

Lenuța, Gabi, Ica și mama.
Câte surori am avut? Nouă!

 

A treia din dreapta.

 

Ce importante sunt însemnările de pe fotografii!

 

A treia din dreapta.

 

Cu finii Bercaru.
Să-mi fie cu iertare dacă greșesc. Părinții mei nu au cununat, nu au botezat. Probabil nu voiau, eram o familie săracă, probabil lumea se ferea de noi din același motiv...
Familia Bercaru locuia într-o căsuță mică, cred că erau cu chirie. Mama și fina erau colege de echipă. Uite așa s-a ajuns la nășit. Finii erau foarte harnici, s-a văzut pe parcurs, au cumpărat casă mare, casă cu curte mare. Au fost două familii prietene, fina era ca din familie!
Toți patru sunt acum în "satul răsturnat"...

Mama e în stânga imaginii.

 

Mama este în mijloc. În dreapta pozei este Lica, a doua soră, căsătorită în Căteasca, Argeș. În stânga imaginii este Mihai, băiatul cel mare al surorii mele. 

 

La nunta Mariei, ce-a de-a patra fiică. Maria s-a căsătorit târziu, a avut multe probleme medicale. 

 

Mama este în dreapta. 

 

24 octombrie 1981. Mama este lângă mine.

 

Cam așa arătau sărbătorile de iarnă.
Mama și tata sunt în dreapta, jos.
Nepoții sunt pe afară.

 

Cu o parte dintre nepoți.

 

Martha, al unsprezecelea copil, se căsătorește!

 

Plecam de la Sudiți la Săveni și ne-am întâlnit cu mama. 

 

Dumnezeu să te țină în lumină, mamă!