Am crezut în potențialul turistic al zonei Cugirului, înconjurate de plaiuri care te îmbie la excursii. Orașul nu are nimic spectaculos, este, la urma urmei, o colonie muncitorească, dar "mărginimea" este un tezaur etnografic și cu relief molcom, numai bun pentru plimbări în aer liber.
Există un grup de bicicliști care ne încântă cu fotografiile traseelor străbătute, există inițiativa domnului profesor Teodorescu, un iubitor al drumeției și al istoriei, dar eu mă gândeam la turismul ca mod de promovare a orașului și ca sursă de câștig! Câștig pentru oraș, nu pentru investitorii privați. Aceștia sunt, de aceea există pensiuni pe cele două râuri sau la Călene. Iar în grupurile menționate sunt reprezentative pentru tineri. Turismul ar trebui să fie pentru toți, inclusiv pentru vârstnicii dornici de mișcare.
De când sunt cugirean, se vorbește despre Wasserline. Știu scuza administrației, sunt două terenuri care nu pot fi expropriate. Bun, haideți să facem traseul până acolo, apoi ocolim cele două prorietăți! E simplu!
În sfârșit, se va asfalta drumul spre Poiana cu Goruni, e oficial! E normal, acolo se țin festivaluri de importanță regională șo dru,ul e ca vai de el...
Am propus un traseu turistic Tăul lui Nilă - Bucuru - Dealul Sasului - Valea Sasului - Mistrețul. Este frumos, este divers, are cătune, păduri, plai, un mic defileu, este complet, aș spune eu. Și la doi pași de oraș! Parcă văd o căruță cu doi cai vânjoși făcând traseul, plină cu turiști, făcând popasuri în punctele cheie, servind "specialitatea casei", primind mici cadouri hande-made!
E, dar mai presus de toate este Dealul Cetății! Ne bucurăm de existența unei cetăți dacice unicat prin necropola care a dezvăluit artefacte unicat în Ardeal, dar totul e acoperit de nepăsare. Nu există nici măcar marcaje, ca să nu mai vorbim de o potecă amenajată. Și iarăși spun, mă refer la excursionistul mediu, 50 - 60 de ani, care nu mai e sportiv de performanță...
Nici nu am făcut bine ochi în lumea reconstituirii istorice și mi-a zburat gândul la un "sat dacic"!
Am schițat un proiect și l-am trimis prin mail Centrului Cultural "Valentin Uritescu" Cugir.
Se întâmpla în 2021.
***
În atenția doamnei director al Centrului Cultural Cugir,
Diane Dobrean
PROIECT
“SATUL DACIC”
Motivație
Turismul reprezintă o latură importantă a
economiei de astăzi.
Orașul Cugir
este înafara rutelor comerciale și departe de centrele industriale, așa că
dezvoltarea turismului ar trebui să fie în atenția administrației locale.
Obiective culturale atractive nu sunt în orașul
nostru. Ne rămân două forme de manifestare în domeniu:
- Festivalul de dansuri și tradiții
Poiana cu goruni;
- Fesivalul Singidava.
Pentru că primul
este un festival cu vechime, mă voi referi doar la cel de-al doilea, care a
avut ghinionul de a începe în anul de dinaintea pandemiei, așa că a rămas doar
o încercare.
Repere istorice
Nu voi dezvolta subiectul, sunt lucrări
scrise de istorici. Vreau să aduc în atenție fenomenul Reenactementului, mișcare
care încearcă să prezinte istoria așa cum a fost, nu bazată pe legende și/sau
filme artistice.
Probabil nemulțumiți de moralitatea actuală,
oamenii se refugiază în trecut, acolo de unde ne alegem reperele, idoli
militari, culturali sau politici. Suntem moștenitorii unui tezaur istoric,
cetatea Singidava, foarte puțin pusă în lumină de către istorici sau
cercetători, cu atât mai puțin în mediul turistic/economic.
Satul dacic
Avem foarte puține dovezi arheologice
referitoare la locuințele dacilor, dar studiind relicvele rămase, unelte
agricole, scule ale meșteșugarilor, piese metalice ale carelor sau ale harnașamentelor,
putem intui simplitatea unui sat dacic. Asta ne ajută în amenajarea unuia,
simbolic, folosind doar materiale din zonă, cu eforturi fizice și financiare
minime.
Conceptul de “sat dacic” nu e nou și nu mă
gândesc la conceptul oltenesc, acolo unde “dacii” locuiesc în condiții apropiate de
vremurile antice, nici la cel de lângă Orăștie, bazat pe construcții din
piatră, mă gândesc la un loc pentru spectacole, un loc atractiv, amenajat prin
forțe proprii și cu materiale ieftine și accesibile, respectând criteriile de
ordin estetic și istoric, un prilej pentru desfacerea produselor meșteșugarilor
locali, și mă gândesc la produsele din piele ale doamnei Tălmaciu, la
sculpturile domnului Muntean, la produsele culinare tradiționale, căciulile
dacice ale lui Bogdan, obiectele de vestimentație antică ale asociației ENDA,
etc.
Eu îl văd și ca pe un loc de “antrenament cu public” al tinerilor
de la Cercul de teatru!
Componența:
- Casa
căpeteniei;
- Casa
preotului;
- Fierăria;
- Tâmplăria;
- Două – trei
locuințe obișnuite.
- Turnul de
pază.
Casa căpeteniei
Element important și central al satului, aici
fiind expuse armele, scuturile, steagul, echipamentul de război, caii.
Casa preotului
Un fel de altar, cu un stâlp pentru
ritualuri, cu toacă, masă de sacrificii, vatră, etc.
Case ale
locuitorilor
Una poate fi fierărie, una poate fi tâmplărie.
Ele trebuie dispuse în jurul unui loc larg, loc în care căpetenia antrenează
bărbații pentru lupte. În fața caselor sunt tarabe cu exponate destinate comerțului.
O singură alee circulară, între case și terenul de antrenament.
Satul trebuie împrejmuit cu gard, pentru
acces controlat și pentru protecția construcțiilor între evenimente
(spectacole).
Spectacole
Lunar, sâmbăta, între orele 19 și 21, în
perioada de vară, când oamenii beneficiază de concedii și pleacă în excursii.
Activitățile se desfășoară normal. Căpetenia
își lustruiește armele, fierarul face cuțite, tâmplarul face scuturi, preotul
se învârte în jurul altarului, etc.
De la ora 19.30 căpetenia cheamă bărbații la
antrenament! Exerciții fizice, lupte unu contra unu, demonstrații de luptă.
Preotul face incantații, femeile își continuă treaba în gospodării, copiii
privesc oștenii.
De la 20 pot fi activități culturale (să
zicem), tinerele dansează, cântă, recită. La ora 20.50 preotul bate toaca,
semnal de “închidere” a evenimentului.
Personal
O căpetenie și soția lui
Un preot și o preoteasă
Un fierar, soție, copil
Un tâmplar, soție, copil
Șase săteni, tineri, șase tinere.
Un total de 10 bărbați
și 10 femei, un număr suficient pentru a crea atmosfera de grup și pentru a
permite și eventualele absențe temporare, impuse de diverse situații.
Casele sunt simple
construcții gen șopron, cu stâlpi de susținere și acoperiș de
nuiele cu paie, pereții din nuiele și stuf. Partea dinspre “piață” rămâne deschisă,
să fie vizibile interioarele unde sunt expuse obiectele necesare unei locuințe: masă, scaune,
ulcior, căni, carpete, etc.
Tarabe în fața locuințelor, unde se pot vinde
opinci, pileusuri, brățări, arcuri, scuturi, căni, etc.
Notă: gardul are
doar o poartă de acces. Vizitatorii plătesc un bilet de intrare,
banii sunt necesari dezvoltării și autofinanțării. Prețul biletului “permite” fotografierea, plus un
cadou simbolic, o amuletă/steag/brățară care să reprezinte
Singidava!
Când sunt evenimente cu public numeros,
demonstrațiile de luptă (sau luptele cu eventualii “atacatori”, regizate) se desfășoară
în câmp liber.
Corturile se pot folosi până la înălțarea
locuințelor și la festivaluri (Toamna Cugireană, Poiana cu Goruni, Festivalul
Cetăților Dacice, etc).
Materiale
Ținuta: opinci, ițari/fuste,
cămăși, toate documentate de către specialiști.
O spadă, un arc,
un pumnal (sica), o armură, un scut, o lance și un pileus pentru căpetenie.
Un tron (scaun
impunător), decorat cu blănuri și arme, loc pentru fotografiat.
Scuturi, arcuri,
falxuri, coase de luptă, pieptare, apărători de brațe ptr bărbați.
Stâlp funerar,
trepied, ceaun, toacă, leagăn, ceară, cofă, masă (butuc) pentru sacrificii –
preotul.
Nicovală,
ciocan, foale, cărbuni, lemne, fiare, clești – fierarul
Masă de lucru,
teslă, cuțitoaie, firez, topor, dălți, butuci, scânduri – tâmplarul.
Sape, greble,
coase, ciubere, seceri, coșuri, vetre, ceaune – în două case ale sătenilor.
Un car.
Un cal legat la
car, o vacă lângă o locuință.
Materiale și
costuri aproximative
1
Gardul. E primul
element pe care l-aș construi, pentru delimitarea zonei de interes și pentru
protejarea materialelor.
50 stâlpi, înălțime
2,5 metri, grosime 10 cm diametru
150 m leațuri
4x2 cm
Stuf sau răchită
pentru împletit gardul.
Sârmă pentru
delimitat perimetrele atelierelor.
2
Casa
Peretele “din spate” poate fi gardul. Și câte
un perete lateral de la casele preot, fierar, tâmplar, săteni, poate fi gardul.
12 stâlpi, înălțime
2,5 metri, grosime 10 cm diametru
18 leațuri 4x2, 3 m lungime
60 leațuri 4x2,
1,5 m lungime
Stuf sau răchită
pentru pereți
Răchită și paie
pentru acoperiș
7 mese
14 scaune
Blănuri,
carpete, rogojini, opaițe, vase pentru apă, cană de lemn, străchini, linguri.
Se pot procura de la târgurile de vechituri.
Casa căpeteniei
ar trebui să fie toată din scândură, pentru a închide în ea echipamentul și
armele.
6 prelate din
foaie de cort, 3x2 m, de culoare verde sau maro, pentru protejarea de ploaie a
materialelor din case. Pot sta rulate la streașină.
3
Tronul
La festivalurile
la care am participat (Carnuntum, Sinaia, Medgidia, Iași), acest tron impunător
e ca un magnet pentru turiști, care vor să se fotografieze pe el!
Inițial a fost
încropit din baloți acoperite cu blănuri, apoi realizat din lemn masiv.
4
Carul
Cred că ar fi o
piesă interesantă și credibilă. Există unul în Homorod, perfect funcțional, la
un preț acceptabil. Calul (și vaca) pot sta legate la el, să mănânce fân.
5
Atelierul de
tras cu arcul
Spațiu delimitat
prin sfoară sau baloți, cu un paravan mare din nuiele în spatele țintei, pentru
recuperarea săgeților.
Este un loc
foarte căutat de copii!
6
Atelierul de
călărie
Un cal sau/și un
ponei, echipat cu șa, condus de un sătean.
Iarăși este un
loc foarte frecventat.
Toate materialele lemnoase necesare construcției
pot fi procurate de la ocolul silvic, la un preț acceptabil.
Gardul ar trebui să fie gata la primul
eveniment, celelalte construcții se pot ridica pe parcurs, în timpul
evenimentelor.
Ar fi neapărat
nevoie de un utilaj pentru săparea gropilor pentru stâlpi.
Costurile cu
personalul
Cu excepția gropilor, toate construcțiile pot
fi făcute de către “săteni”. E realistic, e credibil, apoi apare o legătură
interioară firească între “săteni” și sat, altfel
îngrijești un lucru construit personal! Plus că totul trebuie întreținut și
reparat, ulterior.
Bărbații care participă la construirea
satului vor primi o sumă în lei echivalentă cu 6 euro/oră.
Bărbații care participă la evenimente și
repararea/întreținerea satului vor primi o sumă în lei echivalentă a 4
euro/oră. Femeile, care nu participă la activități fizice de luptă și de
gospodărire, vor primi o sumă în lei echivalentă cu 3 euro/oră.
În timpul evenimentelor, personalul are
dreptul la o sticlă de apă minerală ori suc.
În deplasări ori festivaluri, costurile sunt
calculate de către organizatorii acestora.
Regulament
Societatea dacică era structurată piramidal,
tarabostele având autoritate deplină. Disciplina și ascultarea ordinelor
trebuie să fie trăsătura de bază a “locuitorilor” satului.
Tarabostele trebuie să aleagă
oamenii, cu semnarea unui regulament de ordine interioară.
Nu trebuie să fie în sat nimic modern,
plastice, aparate electronice, elemente de ținută, ceasuri, cabluri, becuri,
etc.
Sătenii trebuie să fie în sat cu 5 minute
înainte de ora începerii, gata echipați.
La intrarea în sat, în exterior, va fi
ghereta pentru bilete.
În curtea nr 2
trebuie să fie o toaletă ecologică. Tot acolo se păstrează bagajele, sticlele
de apă, etc.
Notă
Pentru o bună coordonare din punct de vedere
al reenactementului, propun o consultare cu Asociația ENDA din Alba-Iulia,
coordonată de dr. arheolog Cătălin Borangic, specializat în istoria antică și
ultra-specializat în perioada regatului dacic. Faptul că eu sunt membru al
asociației e secundar, important este că asociația a participat la acest
fenomen încă de la începuturi, ceea ce garantează credibilitatea și valoarea
oamenilor și echipamentelor.
