vineri, 11 decembrie 2020

Veteranul

 


Tata vorbea despre războiul la care participase.

Filmele despre război mi-au însoțit adolescența și tinerețea.

Noi suntem privilegiații sorții. Dacă ne uităm în istorie, nu prea întâlnim perioade atât de lungi fără conflicte sângeroase...

Ne pleacă ultimii veterani, unul după celălalt.

În timpul liceului militar, mergeam în excursie în locurile în care avuseseră loc bătălii marcante și veteranii ne povesteau scene la care participaseră... 

Într-o vreme, selecționam copii pentru învățământul militar. Bunicul unuia dintre aceștia a ținut neapărat să mă vadă, să stea de vorbă cu un ofițer. Nu se mai mișca de mult timp din pat, își aștepta ultima luptă... Ne-am luat cu poveștile. Furat de amintiri, a coborât din pat și ne-a arătat cum stătea în tranșee, în zăpadă, așteptând asaltul inamicului!

Fata lui, mama băiatului pe care îl verificam, avea ochii în lacrimi. Nu spera să își mai vadă tatăl coborând din pat...

Anul trecut am vrut să iau un interviu ultimului veteran din orașul nostru. Din varii motive, toate subiective, nu s-a putut. Anul acesta nici nu m-am gândit la o asemenea activitate, din motivele cunoscute.

Azi traversam piața. Îl văd pe nenea Mișu, îl salut. Ploaie, umbrelă, mască. 

Mă privește câteva secunde, mă recunoaște, îmi răspunde la salut.

- Domnu' Vasile, haideți, vă rog, ajutați-mă! Vine o salvare de la Alba și am nevoie de câțiva oameni, să îl cobor pe tata!

- Bineînțeles! Hai!

Mi-a plăcut comportamentul doamnei de pe salvare! Vorbea ca și cu tatăl ei, în timp ce îl pregătea pentru ridicatul din pat.

Așa l-am cunoscut pe ultimul veteran din Cugir. Din orașul Cugir. Cum se opresc ploile, fug la Călene, unde sper că mai pot vorbi cu ultimul veteran din mărginimea Cugirului...

Mi-aș fi dorit ca presa să vorbească despre el de 1 Decembrie... Mi-ar plăcea să aflu că a fost în atenția autorităților locale, că a beneficiat de îngrijire, de atenție. 

Nu știu de ce, dar am senzația amară de la moartea tatălui meu. A avut o viață grea. Țin minte cum nu avea niciodată o bucată de pui în farfurie, doar vârfuri de aripi sau gheare... 

Când zăcea pe patul de moarte, avea de toate pe măsuța de lângă el, dulciuri, sucuri, fructe, tot felul de bunătăți pe care nici nu le văzuse vreodată...

- Acuma, tată? Acuma? Prea târziu... Întorcea capul, fără să întindă mâna, fără să ceară...

Parcă văd oficialitățile înțepate în fund, cu cocarde tricolore, fotografiate de presa locală, vorbind despre patriotism, exemple de sacrificiu pentru țară, și dă-i și laudă veteranul...

"- Acuma, tată? Acuma? Prea târziu..."

marți, 6 octombrie 2020

Arcadia

 

  Un sat frumos, un sat curat, un sat condus de un gospodar! Între multele cruci și icoane văzute pe pereții caselor și "ochii" din acoperișuri, am ales aceste arcade ca fiind simbolice pentru Rășinari! Multe, frumoase, dovadă a măiestriei și iubirii de frumos!

            Casa

  Casa cuscrului, adică.  De mult timp îl văd pe facebook manevrând BCA-uri, pietre pentru fundație, bârne sau găleți cu mortar! "Eh, reclamă!", îmi ziceam. Ei bine, m-am înșelat! Toată curtea a fost un șantier. Nici acum nu e gata, dar omul ăsta a făcut DOAR cu mâinile lui porți, fundații, pereți, acoperișuri, instalații, terase, trepte, grădina! Totul este aranjat, spațiul este exploatat la maxim! Și așa, ca să mă oftic, din spatele casei are o panaramă fantastică: dealul și satul! Adică totul!

 










Frăguțe pe zid! Nimic nu a rămas la voia întâmplării.

 

Un trandafir cu floarea care își schimbă de trei ori culoarea de la boboc la înflorirea maximă!

 

Primăvara bate la ușă... în octombrie!


 
Așa butuc gros am mai văzut doar în copilărie, și cred că nici nu era atâta...

                Satul

  După masa protocolară (doamna Mariana este o bucătăreasă perfectă!), am plecat să vizităm satul. Adică eu fiind "turistul" iar ei, cuscrul și Gabi, copilul, fiindu-mi ghizi.



Biserica este pictată pe exterior!







Arcadele! Eu, să fiu primar acolo, le-aș inventaria!





Se vede Sibiul în zare!



Jos pălăria pentru respectul față de înaintași! Mormântul mitropolitului Șaguna!




















  Am crezut că este o scară, așa cum am văzut la Călene sau în Maramureș. Nu, nu este o scară, este un sandâc! Sandâcul este așa, un cadru din pari lungi și subțiri care se pune peste coșul căruței și pe el se pun paiele! Așa aducea tata paie din câmp, de la treieratul grâului. Paiele erau folosite în grajd, așternut pentru animale, sau la făcut focul în soba oarbă! Nu știu cum se numește aici, nici nu am întrebat, dar e clar că e folosit la căratul fânului.








La poartă, nepăzite!













"Ochii" de care vorbeam la început.






























"Fântâna lui Făt-frumos"!








 

Stimă și respect pentru primar și pentru cetățeni! O localitate foarte mare, bine întreținută! 

                

             Vecinul

  Vecinul lui Ion Ștoflea, "cuscrul" și gazda noastră, e un iubitor de lemn și de istorie! Și harnic și gospodar! Aceleași calități le are și Nelu, el doar de acum încolo se va ocupa mai mult de partea "artistică" a casei. Oricum, jos pălăria pentru ce am văzut în curtea vecinului!




























                La nuci

  Plecăm spre Păltiniș. În drum, trecem pe la "moșie", un teren în pantă, mare, unde nucii și merii fac ce vor ei. Aproape în joacă, era să umplem portbagajul cu nuci!








Cuscrul a vrut să culeagă o pară. Dă cu bățul, para se desprinde de pe creangă și se rostogolește, se rostogolește, se rostogolește... până în râpă! Mai scutură una și fuge după ea!







                Păltiniș

  Drumul spre Păltiniș este un exemplu de drum european și de oameni civilizați! Nimeni nu a îngrădit marginea drumului sau malul râului, totul este curat! Pensiunile par niște castele. Drumul este ca în palmă, cu pistă pentru biciclete. Din loc în loc sunt amenajate locuri de popas. Vă recomand să faceți aici instruire, stimați consilieri locali, nu în Europa!
















Scorușul! Puteam să pariez că e arbore aclimatizat!




























                Întoarcerea

 Seara ne-a prins în Sebeș.



Dincolo de nori e Cugirul!

Et in Arcadia ego!

Sfârșit