Duminicale

Motto:
"Mi-e sufletul un roi de-albine,

Tu, stupul meu, pe unde eşti?
E-atâta Poezie-n mine,
Doar timp să ai să o citeşti..."

Se face Dragobete când îţi scriu…

24 februarie 1978
LUCIEI...

Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna cea dintâie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...

Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng,
Ţi-aduci aminte? Mugurii în vie
Şi toate amintirile din crâng
Se auzeau pocnind de bucurie...

Sunt ani de-atunci, nici nu mai ştiu anume
Câţi şi-au cernut lumina peste noi,
De locuim întru acelaşi nume,
Scăldat de soare şi udat de ploi,

Să fie Ceasul zilei lăudat,
Să nu ne-apese vârsta nici un nor,
Copiii noştri, trei, precum ne-a dat
De veste Viaţa să le-o dăm şi lor...

Sub zările de-a pururea senine
Să nu ne simtă din cuvânt povara
Când vom pleca de-aici, chemaţi de cine?
Să ducă ei în suflet primăvara...

Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna să ne fie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...

Ruga la cules de vie

Cu botniţe flămânde ei culegeau duruţi
Strugurii din via lor, cea plânsă,
Adu-i Acasă, Doamne, pe Moţii mei din Munţi,
Iobagi fără de număr în ţara lor supusă...

Măcar odată-n viaţă cu ei să mă îmbăt
De zarea libertăţii prelinsă în cuvânt
Şi vinul meu, cel tânăr, să-l bem din cupe tăt,
Să tremure toţi domnii din lume ce mai sunt!

Eu ştiu că-i amăgire, eu ştiu că n-or să vină,
Din gândurile mele iertare-acum le cer
Când scriu aceste versuri la mine în grădină
Cu mâinile murdare, amirosind a Cer...

Pe unde-or fi, sărmanii, acum Te rog fierbinte
Zăvor să nu mai tacă pe gura lor amară,
Sunt la cules de vie şi Tu mă vezi Părinte,
Această aşteptare o fă să nu mă doară...

Poeziile sunt "culese" de pe blogul Duminicale!