O mare parte din viata alergam "cu mainile in buzunare si sufletul in vant" si amintirile raman in urma... Apoi pasul incetineste, apoi apare bastonul... si amintirile ne ajung din urma! Seara placuta si tie!
Foarte faine fotografii! Cum sta catelul pe marginea zidului si priveste. Ce sa faca si el?
Emotionante amintirile doamnei. Chiar ma gandeam ca nu am mai scris de mult timp o carte postala. Obisnuiam sa le trimit parintilor, bunicilor, prietenilor, din locurile pe unde calatoream. Acum..."traditionalul" sms sau direct un apel telefonic de pe mobil, ca e mai simplu. Da, dar cartile postale raman peste ani, ca amintiri. Apelurile telefonice se pierd imediat in eter si se uita...
"inima-mi porunceste sa te-nchid in ea pentru totdeauna"...amintirile, un adevarat loc de intalnire intre ceea ce s-a schimbat si ceea ce nu s-a schimbat.
Foarte frumoasa aceasta postare a ta! Cat de curand voi da iama intre multele vederi, felicitari etc primite de-a lungul timpului de mine si de altii! De ani de zile imi propun sa le "ordonez" dar zac prin cutii ratacite prin pod! Doar ca-mi trebuie ceva timp! Stiu ca atunci cand voi deschide o cutie va incepe sa se depene firul amintirilor si va duraaaa pana voi reusi sa ordonez ceva :) Caietele de amintiri - ce toanta am fost! - le-am aruncat cu multi-multi ani in urma. Acele caiete care circulau cand eram in scoala generala! Seara linistita sa iti fie!
P.S. Ai schimbat "tapetul" in casuta virtuala! E frumos!
Sunt mai sensibila cand vine vorba de amntiri.Eu nu mai am podul si o parte din ele s-au dus.Imi spunea un prieten candva:"va veni o vreme cand vom trai din amintiri".Uite, a venit!
Domnule, rara trasatura gasesc eu aici, la dumneata: ai rabdare sa asculti. Rar in ziua de azi! Numai cine cunoaste valoare amintirilor si cine are sertarul inimii plin de ale sale, nu neaparat doar din cele bune, apreciaza cand un altul deschide propriul sertar. Uite aici un exemplar de muzica greceasca:
http://www.youtube.com/watch?v=Pekn_PQ6Ikg
O femeie m-a dedulcit la acordurile cameleonicei Elada. O femeie teribil de frumoasa, pe care n-am vazut-o fata in fata niciodata. Dar adictia la Giorgio Dalaras - Greek Oldie a fost totala si, vezi, dupa ani buni, ajung sa povestesc despre ea, acum, aici, pe blogul dumitale. Sa pastrezi, domnule, tot seninul din suflet, orice ai intalni in cale!
Salutare, umbrule! Domnule, am vizitat linkul, mi-a placut pasiunea melodiei, mi-a mai ramas sa vad femeia aceea "extraordinar de frumoasa"... Dar daca nici dumneata nu ai vazut-o... slabe sperante! Domnule, apreciez frumusetea deductiei din cuvintele dumitale: senin = lumina; daca e lumina, e si umbra! O sa tin cont!
Amintirile au un rol special in viata oricaruia dintre noi. Viitorul va fi mereu privit prin spectrul experientelor din trecut!
RăspundețiȘtergereSeara placuta!
O mare parte din viata alergam "cu mainile in buzunare si sufletul in vant" si amintirile raman in urma... Apoi pasul incetineste, apoi apare bastonul... si amintirile ne ajung din urma!
ȘtergereSeara placuta si tie!
Foarte faine fotografii! Cum sta catelul pe marginea zidului si priveste. Ce sa faca si el?
RăspundețiȘtergereEmotionante amintirile doamnei. Chiar ma gandeam ca nu am mai scris de mult timp o carte postala. Obisnuiam sa le trimit parintilor, bunicilor, prietenilor, din locurile pe unde calatoream. Acum..."traditionalul" sms sau direct un apel telefonic de pe mobil, ca e mai simplu. Da, dar cartile postale raman peste ani, ca amintiri. Apelurile telefonice se pierd imediat in eter si se uita...
O seara frumoasa!
Exceptionale cartile postale ale doamnei, adevarate bijuterii! Si ce scris avea "expeditorul", mana de artist nu altceva!
ȘtergereSeara frumoasa si voua!
"inima-mi porunceste sa te-nchid in ea pentru totdeauna"...amintirile, un adevarat loc de intalnire intre ceea ce s-a schimbat si ceea ce nu s-a schimbat.
RăspundețiȘtergereAmintirile, locul unde ramanem si noi, pana la urma...
ȘtergereFoarte frumoasa aceasta postare a ta! Cat de curand voi da iama intre multele vederi, felicitari etc primite de-a lungul timpului de mine si de altii! De ani de zile imi propun sa le "ordonez" dar zac prin cutii ratacite prin pod! Doar ca-mi trebuie ceva timp! Stiu ca atunci cand voi deschide o cutie va incepe sa se depene firul amintirilor si va duraaaa pana voi reusi sa ordonez ceva :)
RăspundețiȘtergereCaietele de amintiri - ce toanta am fost! - le-am aruncat cu multi-multi ani in urma. Acele caiete care circulau cand eram in scoala generala!
Seara linistita sa iti fie!
P.S. Ai schimbat "tapetul" in casuta virtuala! E frumos!
Pai cum sa nu schimb tapetul cand vad firma "Versace"??? :)
ȘtergereNu mai pierde o secunda! Directia pod - inainteeee!!!
Seara calda sa ai si tu!
Sunt mai sensibila cand vine vorba de amntiri.Eu nu mai am podul si o parte din ele s-au dus.Imi spunea un prieten candva:"va veni o vreme cand vom trai din amintiri".Uite, a venit!
RăspundețiȘtergereAsa e, a venit!
ȘtergereImi place cum suna cuvantul amintiri. Intotdeuna mi-a placut....desi nu tot ce imi amintesc imi si place...;)
RăspundețiȘtergereBune, rele, sunt ale noastre! :)
ȘtergereDomnule, rara trasatura gasesc eu aici, la dumneata: ai rabdare sa asculti. Rar in ziua de azi! Numai cine cunoaste valoare amintirilor si cine are sertarul inimii plin de ale sale, nu neaparat doar din cele bune, apreciaza cand un altul deschide propriul sertar.
RăspundețiȘtergereUite aici un exemplar de muzica greceasca:
http://www.youtube.com/watch?v=Pekn_PQ6Ikg
O femeie m-a dedulcit la acordurile cameleonicei Elada. O femeie teribil de frumoasa, pe care n-am vazut-o fata in fata niciodata. Dar adictia la Giorgio Dalaras - Greek Oldie a fost totala si, vezi, dupa ani buni, ajung sa povestesc despre ea, acum, aici, pe blogul dumitale.
Sa pastrezi, domnule, tot seninul din suflet, orice ai intalni in cale!
Salutare, umbrule!
ȘtergereDomnule, am vizitat linkul, mi-a placut pasiunea melodiei, mi-a mai ramas sa vad femeia aceea "extraordinar de frumoasa"... Dar daca nici dumneata nu ai vazut-o... slabe sperante!
Domnule, apreciez frumusetea deductiei din cuvintele dumitale: senin = lumina; daca e lumina, e si umbra! O sa tin cont!