duminică, 6 mai 2012

În liniştea serii






AI ARUNCAT

Ai aruncat eşarfa şi mănuşa
La primul coş în drumul tău pe stradă,
Ai tras în urma ta nu numai uşa
Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă.

Nu ţi-a păsat de lacrima din barbă
Te-ai plictisit, prea veche e păpuşa
Şi lângă ea, lîngă un gard pe iarbă,
Ai aruncat eşarfa şi mănuşa.

Cu sufletul şi inima ucise,
M-ai părăsit şi fără să se vadă
Ai răsturnat tot sacul meu de vise
La primul coş în drumul tău pe stradă.

Vraja s-a rupt de-un bici între blesteme,
Merlin ţi-a pus în mînă nuieluşa
Şi ca iubirea mea să nu te cheme
Ai tras în urma ta... nu numai uşa.

Când azvârleai secundele cu tine
Mi-ai socotit iubirea ca o pradă,
Tu ţi-ai întors privirea de la mine 
Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă
 
Ca zâmbetu-nghetat să nu se vadă
Ai tras în urma ta nu numai uşa.
La primul coş, în drumul tău pe stradă,
Ai aruncat eşarfa şi mănuşa. 

 Gongu Viorel

2 comentarii: