"O vară fierbinte"... Remarcaţi că e citat? Jeby, Dumnezeu să îl ierte, dirigu` şi profu`de română în acelaşi timp, nu dădea mai mult de nota 5 dacă nu aveai pe fiecare pagină măcar un citat! Indiferent că era extemporal, teză sau... la tablă!
Eu am citat din... ăăăăă, din...
Nu se poate! Memoria mea este infailibilă, eu nu uit niciodată nimic! Dar o copiuţă nu strică niciodată! E un fel de ghid, că parcă aşa era "doctrina", învăţarea nu însemnă memorare ci "orientare", fixarea de repere printre care să te poţi deplasa lejer...
Să arunc o privire pe copiuţă:
Gata, mi-am amintit! De fapt mi-a şoptit Sorin, trimiţând fotografia cu numele "scăldat şcoala militară"! Asta îmi aduce aminte de gluma pe care o făcea tata, "aştept să vină vara, să plouă, ca să fac şi eu baie anul acesta"! Adică aşa făceam noi baie, Sorine? Vara? Numai vara???
*****
Să incepem cu prezentările!
Sorin Cech.
Coboram de la Păltiniş, după o aplicaţie, cocoşaţi sub raniţe, pături, foide cort, armamentul individual, etc, etc... Paşi cadenţaţi, transpiraţie, feţe livide, câte o glumă ici-colo, distanţa (care parcă se mărea cu fiecare clipă) până la cazarma unde aştepta un pat ca din poveşti, faţă de dormitul în cort... De la un timp nu s-a mai păstrat formaţia, mergea fiecare în legea lui, scopul era să rezistăm (distanţa Păltiniş - Sibiu e o plăcere cu maşina dar un calvar în marş, mai ales după o aplicaţie dură!), anii de antrenament şi-au spus cuvântul, eram nişte maşini de mărşăluit, indiferent de distanţă şi bagaje... La fiecare pas, din bocancul stâng al lui Sorin mustea sânge... Zâmbea amar dar nu a cedat, seara eram aliniaţi in formaţie, pe platou, epuizaţi dar mândri că am reuţit (aşa mă simţeam eu, cel putin).
Make
Make e deja "coautor" pe aici aşa că nu mai e cazul să consum cerneala!
Sorin Bordeianu
Neschimbat om! Doar frizura e mai aranjată, în rest e scos dintr-o picătură de chihlimbar! Acelaşi zâmbet fin, enigmatic, ironic, aceleaşi gesturi, dacă jucam şi o partidă de fotbal sunt convins că încă mai driblează ca atunci! Niciodată şi la nimeni nu am mai văzut driblingul lui, din săritură, nu încerc să îl descriu pentru că îmi e teamă să nu mi se încurce mâinile pe tastatură!
Un personaj echilibrat, adică a vorbit mult şi a făcut puţin, aşadar echilibru, cum ziceam!
Mă mir că aici tace dar să nu-l stârnim!
Laurenţiu... şi mai cum?
Am două explicaţii: nu am fost colegi de clasă şi fiţuica e... incompletă! Nimeni nu e perfect, nu? Bine, în poză mai apar Laurentiu Burz, Adi P. (Dumnezeu să îl odihnească) şi cel ce îşi verifică branţurile, că nu am descrierea lui în fototecă!!!
O vară fierbinte! Şi aceea, şi aceasta!
