Comentarii închise

DE ŢI SE PARE…

De ţi se pare că-s năuc
Şi-ntr-o pârloagă mă usuc,
Zdrobeşte struguri între sâni,
Cântându-mi despre zei păgâni,
Apoi zideşte-mi-te-n trup,
Reînvăţându-mă să rup
Fâşii din vara care-a fost,
Spre-a face, astfel, adăpost
Deasupra dorului din noi.

Ne plâng tomnaticele ploi,
Iar prin vecini se-nfoaie-un vânt
Ce-ntinde gânduri la pământ,
Suflând tăios, parşiv, rebel,
Vânt buimăcit de tulburel,
Cătând sub fuste pulpe tari,
Vânând mirări de fete mari
Şi buze pline, sângerii
Ca lacrimile stoarse-n vii
Pe dealurile dimprejur.

Tu să îmi cânţi, eu să îţi jur
Că te voi bea şi fi-voi iar
La colţ de toamnă lăutar,
Un pic confuz, un pic poet,
Beţiv hazliu şi desuet,
Purtându-te pe trei cărări
Spre toate cele patru zări,
Sorbindu-te ca pe un vin
Ce-mi spală patimă şi chin
Sub cel din urmă-al lumii nuc.

Să ţi se pară că-s năuc…

 Cristian Lisandru

Mi-a placut, as fi vrut sa scriu asta acolo, in pagina lui Cristian, dar cum sunt inchise comentariile am furat, pur si simplu, imaginea si poezia...

Nu mi se pare! Nu am nuc

Nici randunele nu se duc

si nici pahare nu usuc!

Nu mi se pare, sunt nauc!

Poezia asta-i ca un vin

Citesc... si-am ametit putin!

Parere: Cristian, mi-au trebuit minute bune pana am gasit sursa zgomotului! Inteleg ca vrei sa ma obligi sa ascult muzica placuta tie, dar putea fi si Balada lui Ciprian, tot bruiaj pentru citit se cheama!