"Pe când eram tineri și la trup curați" (zice Duțu în textul din mail), alergam împreună pe lângă monumentul de lângă Șelimbăr, împovărați ca niște cămile kaki!
Alergam? Ha, mă laud! El alerga, noi ne târam... Noi eram leoarcă de sudoare, mirosea a cal de la o poștă, alergam... târâș, melci grotești de culoare verde cu ochii roșii de efort, având dretp cochilie ranițele reglementare! El? El alerga! Cum sărea din pat, stârnit de goarna gornistului (asta e tare, nu?), se transforma în cal de curse! Alerga la înviorare, pe platou, alerga pe loc, în fața oglinzii, când se spăla pe dinți, mânca în picioare, tropăind, alerga în pauzele dintre ore...
Ei și? Treaba lui! Ba nu-i așa, era enervant la culme, noi ridicam ochii către Dumnezeul elevilor, să aibă milă de poporul său, el... zâmbea! Te certai cu el? Zâmbea! Era planton schimbul doi (coșmarul soldaților din preistorie până în prezebt!)? Zâmbea! Ne-a prins garda când am sărit gardul școlii (atenție, am sărit gardul ÎN ȘCOALĂ, nu afară!) și am rămas fără păr? Zâmbea, evident! Să mai spun că era și este înalt, blond, staură atletică și ochi albaștri? Nu, nu spun că nu vreau să îl laud chiar așa!
Al doilea din stânga! |
Ne-am revăzut acum doi ani! Stupoare! Nu s-a schimbat nici măcar cu un pixel! Ba, ne-a dat iar cu tifla! În școală era competiție, cine agață cea mai faină tipă; câștigătorul era... Gata! Nu mai scot un cuvânt! Dar acum doi ani iar ne-am dat ghionturi!
"Alexandru Poleucă
tocmai s-a întors din Ucraina, cu câteva ore înainte ca eu să trec
Prutul pentru a poposi la Chişinău, alături de alţi jurnalişti români,
din nucleul dinamic al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, care vor fi
primiţi de Î.P.S. Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit
al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, apoi de Vitalie Marinuţa,
ministrul Apărării, garantul modernizării Armatei Naţionale a Republicii
Moldova."
Articolul complet este aici:
http://adevarul.ro/international/europa/drama-capitanului-magistrat-constantin-balosache-1_52569adbc7b855ff56205778/index.html
Felicitări, Alex! De câte ori te prind pe internet, te alerg pe blog!
Citeste mai mult: adev.ro/mughc5
Dialogul cu
compatriotul Poleucă ţine însă şi de o fascinantă poveste de dragoste,
fără final fericit, derulată în cadrul specific al cedării, de către
aliaţii occidentali, către Moscova, a controlului ţărilor est-europene,
după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un moment care,
subtil, pe alte coordonate, azi economice, pare a se derula şi azi...
Dialogul cu
compatriotul Poleucă ţine însă şi de o fascinantă poveste de dragoste,
fără final fericit, derulată în cadrul specific al cedării, de către
aliaţii occidentali, către Moscova, a controlului ţărilor est-europene,
după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un moment care,
subtil, pe alte coordonate, azi economice, pare a se derula şi azi...
Citeste mai mult: adev.ro/mughc5
Citeste mai mult: adev.ro/mughc5
Dialogul cu
compatriotul Poleucă ţine însă şi de o fascinantă poveste de dragoste,
fără final fericit, derulată în cadrul specific al cedării, de către
aliaţii occidentali, către Moscova, a controlului ţărilor est-europene,
după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un moment care,
subtil, pe alte coordonate, azi economice, pare a se derula şi azi...
Citeste mai mult: adev.ro/mughc5
Citeste mai mult: adev.ro/mughc5
Placute momente cand retraiesti bucatele din viata cu "omul care zambeste".
RăspundețiȘtergereDa, aveți dreptate, am retrăit momente plăcute, zâmbind amintirilor...
ȘtergereO seară plăcută vă doresc!
Ce amintiri frumoase ai! :)
RăspundețiȘtergerePutini sunt oamenii "setati pe zambet"! :) De parca ar rezolva cineva, ceva, incruntandu-se!
Artileria calareata! Faina arma! In tinerete radeam de cei care n-au facut armata, spunandu-le ca au fost la "marina calareata". :)
Zile fericite sa ai si cat mai multe intalniri condimentate cu zambete!
marina călăreață??? tare!!!
Ștergerenoi aveam altă replică: unde ai făcut armata? la marină la Brașov! :))
Seară plăcută și ție!
Frumoase amintiri :) o seara placuta va doresc :D
RăspundețiȘtergereAcum sunt frumoase, atunci... eh!
ȘtergereSeară bună și ție, Ciprian!
Amintiri! Se pare ca noi , persoanele mature :) , ne hranim cu amintiri! Frumoase amintiri!
RăspundețiȘtergereO seara buna!
Mulțumesc pentru vizită!
ȘtergereCea mai frumoasă comoară, amintirea!
Seară bună să fie!
O placere sa aud povesti despre oameni care zambesc....
RăspundețiȘtergereparca imi zambeste si mie sufletul...
seara faina, oameni zambareti!
frumos ar fi să avem aproape oameni care zâmbesc...
Ștergerece poveste frumoasa!
RăspundețiȘtergereIn poligonul de la Selimber m-am jucat si eu, cu prietenii de la bloc, pentru ca am locuit în cartierul Hipodrom I (Sibiu) :)) Era locul de joaca cel mai placut! Treceam lanul de porumb si ajungeam la transee si tancuri de carton :) Ce vremuri faine!
Aaaa, și tu râdeai de noi, când treceam prin Hipodrom cocoșați de ținte, puști, felinare??? :))
ȘtergereUps!
RăspundețiȘtergereȘtii de ce sunt surprins? Nu știi! În câteva clipe lansez pe piață ultimul film!
Te-ai potrivit la fix!
Draga Mitica, FELICITARI ! Ai talent si ai surpins cu obiectivul si cu sufletul niste imagini de vis. Unele imi aduc aminte de Daia, Cisnadie, Paltinis....
RăspundețiȘtergere