Anapurna

 Nu, nu e glumă. O expediţie şoc, fără pregătire logistică, fără echipament adecvat, fără să anunt salvamontul local, fără şerpaş, fără... fără BATERII! Prima poză a generat semnalul "baterie descărcată" şi auspiciile deveneau... geroase!

 Geroase? Geroase rău! Îmi tremurau mâinile de frig! Câmpul cu brumă însă nu putea fi ratat aşa că mi-am zis în barbă: va fi o excursie doar pentru sufletul meu, pozele - next time, bruma nu o ratez!

 Să mă vait că la fiecare pas aş fi făcut poze?  Nuuuu, nu mă vait, sunt bărbat şi alpinist pe deasupra, aşa că am escaladat Anapurna locală făcând fotografii... cu privirea! Poza următoare vrea să arate zăpada de pe Retezat! Este pata aceea albă din mijlocul imaginii, pe creasta pădurii...
 Aaaa, dar să mă laud cum am făcut poza! Mi-am adus aminte de povestea pescărească de octombrie, când bruma albea stuful şi râmele zăceau nemişcate în cutie... Ce peşte se uită la o râmă ţeapănă? Niciunul! Aşa că soluţia venea de la sine, după un sfert de oră de ţinut râmele sub limbă deveneau vioaie şi uite-aşa peştii ajungeau în juvelnic!
Aşadar, pac - poza!

 Procedeul de mai sus l-am repetat la fiecare imagine!

 Aici e "bruma de la ora 11"!

 Final de expediţie! Poze puţine din motive obiective! Maşina de teren are următoarea logică: nu se văd urme, este acolo cel puţin de ieri! De mirare lucru în alte zone!
 De ce Anapurna? Pentru că am văzut şi Everestul, este niţel mai în spate, data viitoare am să-i pun talpa pe creştet!