De ce am citit cartea la 50+ ? De ce mă întreb? Oare, dacă aș fi citit-o atunci, la vârsta întrebărilor, mi-ar fi modificat culorile din vitraliul spre lume? A, întrebare ca să mă aflu în treabă, da, cu siguranță da, altceva voiam să (mă) întreb, oare dacă o citeam ȘI atunci, cum aș fi gândit acum?
Mi-ar plăcea să stau într-un balansoar cu un ceai Silva în mână și să frunzăresc gândurile dintre aceste coperți...
E "altfel" decât Lorelei (ha, cu siguranță Academia română o să-mi dea premiul pentru critică citând aceste mirobolante cuvinte!) dar lăsați-mă să cânt, ăăă, să termin (uf, greu cu scrisul, mai bine vorbesc!).
Scrisorile din Lorelei nu vor fi NICIODATĂ egalate!
Știți cine sunt față în față? În dreapta, "patroana" care a dat afară femeia de peste 50 de ani, în stânga - femeia care nu se descurcă la noul loc de muncă... Câte cuvinte sunt ascunse in tremurul de geană și în fața (păstrată cu greu) imobilă e greu de spus, greu de privit...
Dar aici?
Să vă fac cunoștință! În stânga, guvernul, la patru ace, geantă diplomat, costum, cont în bancă suficient pentru n generații; în dreapta, un om din popor, un om obișnuit, încercând să protesteze...
Concluzia:
Aceasta e pânza de păianjen la 50+! Aceasta e pânza de păianjen de azi! Aceasta e realitatea din viață!
*******************************
Cea mai mai frumoasă pagină din romanul Cellei Serghi, în opinia mea. Față în față și în același plan, copilăria și bătrânețea...
Un final frumos, o declarație de... de ce? Nu, reformulez: aș vrea să reprivim cărțile, așa...
The end and the beginning!
*****
Notă : cadrele sunt luate de aici (mulțumesc persoanei care a pus link-ul pe blog!):http://filmehd.net/house-of-cards-culisele-puterii-2013-serial-tv-sezonul-01.html
cine n-a citit romanul "panza de paianjen", o poate face oricand, la orice varsta, iar cine l-a citit, cu siguranta doreste a-l reciti, pentru ca e cuceritor de real, nu doar ca poveste, ci ca atmosfera.
RăspundețiȘtergeremi-ai dat o idee, il voi reciti si eu....:)
da, mi-a plăcut filmul care se derula pe ecranul lat al imaginației, multitudinea pieselor de decor, prezentate în detaliu, planurile care se încolăcesc, se întrepătrund, mi-a plăcut (adică nu mi-a plăcut deloc!) furtuna din sufletul ei, auto-provocată...
RăspundețiȘtergereAcum zic așa: doarme așa cum și-a așternut! Poate că atunci aș fi vrut să o salvez, ca toți ceilalți... Cu siguranță m-aș fi înfrăgostit de ea! :)
Da...,asa este viata!"Trăisem cu năzuinţe, cu nelinişti, cu ochii mari deschişi, într-o sforţare asemenea aceleia pe care o face orbul să vadă. Şi nimeni nu mă ajuta să-mi aleg cărarea, să văd adevărul. Adulmecam în acel fiecărui anotimp, al fiecărei clipe rostul vieţii mele, împlinirea mea adevărată, simplă, bună, fără s-o găsesc. Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune.Nu ştiu ce mă împiedică să fac un pas mai departe, nu ştiu ce m-a tras tot timpul înapoi şi ce-mi dă acum tracul, panica asta. S-ar zice că pânza de păianjen s-a întins şi s-a tot întins până aici. Dar mai departe nu e la fel?!... Păianjenul ţese harnic, ar putea să mă înghită, dar se joacă cu mine. După cum vezi, am vrut să fug, să scap din plasa lui, dar iată-mă prinsă în plasă.Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?...Oamenii sunt chinuiţi de nelinişti, de îndoieli, de întrebări fără răspuns. Pentru oricine realitatea poate fi şi altfel, adevărul poate fi altul. Toate aceste îndoieli sunt ca microbii din organism, care pot lupta cu cei care îi atacă din afară.Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune.E un destin, o soartă. Nu poţi să lupţi cu soarta" Cam asta este viata.De multe ori viata bate filmul(in cazul de fata romanul) De citit si recitit o poti face oicind,numai ca nu se mai potrivesc visele.Un sfirsit de saptamina romantic,acum cind Toamna ne mai ingaduie !
RăspundețiȘtergereServus, Meg. Bucuros de regăsire. Cum să spun, Cella a tăiat felii din viață și le-a presat între coperțile romanului, Este prea puțin Frumosul în raport cu Realitatea, ca în viață! Dar nici cu zborul de fluture al eroinei "nu prea" sunt de acord, și mai și plânge că și-a ars aripile...
ȘtergereDa, asta ziceam, oare ce a; fi visat, dacă aș fi citit cartea "la timpul ei"???
Week-end plăcut să ai!
după părerea mea ai trecut prea repede de la Diana, la Claire.
RăspundețiȘtergereai pe masă, să zicem, o sticlă cu must şi una de vin vechi, sec. pare dulce de speriat mustul. dar aşteaptă-l să lucreze, revino peste un an, doi şi ai să vezi ce face din tine.
şi iar o părere: în toate fetele şi doamnele care îşi păşesc pe blog este bine ascunsă o Diana.
ficţiune, sigur, dar câte alte ficţiuni nu ne-au desenat aşa cum suntem acum? nu pentru că am vrut musai, pur şi simplu n-am mai scăpat de ele.
ai răbdare, mustul fierbe :)
:)
Ștergereadică dacă am citit cartea saptămâna aceasta trebuia să aștept cinci decenii apoi să văd filmul???
observația ta despre doamne și domnișoare mi se pare absolut normală și corectă, cu extindere și asupra domnilor.
suntem, toți, ca niște globuri din discotecă, glob compus din cioburi de oglindă; strălucim mai mult sau mai puțin, în funcție de raza colorată îndreptată asupra noastră, rază care poate veni din exterior, din interior, dintr-o carte, dintr-un film, dintr-o postare, dintr-o melodie...
depindem unii de alții, și suntem înșirați, bobițe vesele sau triste, pe firele care compun pânza de păianjen!
ooo, da, și cu asta sunt de acord, suntem rodul ficțiunilor citite, gândite, închipuite, dorite...
de ce să am răbdare? până fierbe vinul, beau must! :)
Am vazut titlul,m-am dus cu gandul la carte,dar nu credeam ca e vorba chiar de ea.Am citit-o la 20 si la 50 de ani.Mi-a placut la fel de mult,privind din alt unghi.
RăspundețiȘtergereBună dimineața! Vă invidiez pentru lectura acestei cărți la vârste diferite. Mi-ar fi plăcut să detaliați puțin acest unghi diferit! Poate pe blogul dvs, într-o seară de iarnă...
ȘtergereCred ca toti ne lepadam de depunerile de peste viata si, la un moment dat, ramanem copii. M-au impresionat acele pasaje...
RăspundețiȘtergereUn ceai Ursus merge? De "Buna dimineata!".
Da... Știi ce "mi-a sărit în ochi"? Ideea că acumulăm în copilărie (inconștienți și inconțtient) oceane de frumos care ne alimentează centrala energetică a sufletului pentru tot restul vieții...
ȘtergereBună dimineața! Un Ursus negru, evident! Bun și el! :)
Mi-a tot trecut...pe lângă mâna, această carte şi n-am apucat să o citesc. Musai am s-o caut! Mi-au plăcut mult fragmentele alese. Iar cel pe care l-ai numit "cea mai frumoasă pagină a cărţii"...este atât de emoţionant.
RăspundețiȘtergereO duminică frumoasă! :-)
Phii, cât am scris și nu s-a trimis... Mama lui de blog...
ȘtergereDuminică frumoasă si vouă, Alex!
Am citit cartea cred ca cu vreo zece ani in urma. Si am vazut si filmul...
RăspundețiȘtergereCu mare drag as reciti aceasta carte..:)
Oh, zău, te invidiez!
Ștergeresfat: lasă-l pe Frank Underwood în casă şi ieşi la aer curat din când în când.
RăspundețiȘtergeredă dependenţă şi-o să te trezeşti că ai vrea să-l povesteşti cu oricine îţi iese în cale.
ori, simpaticii de cugireni n-au nicio vină :)
:)
RăspundețiȘtergeretouche, mon capitaine! eram cu un ochi la punga cu gunoi și cu unul la serial! :)) alesesem serialul!!!
sunt curios în câte secunde mă întorc de la ghenă! :))
Am citit cartea acum vreo doi ani si o consider una din cartile ce merita recitite de-a lungul vietii. Acum, citind fragmentele din imagini, parca imi par tot noi. Asadar, la o recitire, alte si alte taine voi descoperi.
RăspundețiȘtergereBună dimineața!
ȘtergereMulțumesc pentru vizită și comentariu!
Cartea mi-a fost recomandată, recunosc - spre... jena mea! - că habar nu aveam de existența ei, deși am citit enorm "la vremea mea" (nu o luați ca o laudă, probabil așa erau timpurile, pe atunci toți citeam!) Cella Serghi nu a făcut parte din bibliografie, nici la colegi nu am văzut-o, nici proful de română nu ne-a atras atenția asupra ei, ori eu nu mai țin minte...
Oricum, mă alătur cuvintelor cu care mi-a fost recomandată: "aș lua-o cu mine, pe o insulă pustie!"
Buna dimineata,
RăspundețiȘtergereMi-a facut placere sa o regasesc pe Cella, una dintre scriitoarele mele favorite, interpretata intr-un mod propriu dumneavoastra. Va recomand cu drag sa cititi " Mirona " si "Aceasta dulce povara, tineretea". Cand am citit prima data cartea "Panza de paianjen" am crezut ca este apogeul literar si uman al Cellei, perceptie care mi s-a schimbat lecturand celelalte carti amintite. Exista o conexiune subtila intre personajele feminine ale celor trei carti, identificand trei ipostaze ale Eu-lui aceleiasi persoane. Mie mi s-a relevat o Cella completa si cu atat mai fascinanta, prin citirea in aproximativ acelasi interval de timp a cartilor mentionate. Sper sa fie o descoperire incitanta si pentru dumneavoastra.
Cu stima, Carmen Sulincean
:))))
ȘtergereE un zâmbet! Și încă unul: :))))
Doar ce ne certarăm, acu' j'de minute, despre conținutul încă nenăscutului Lotus literar...
Acela să fie Cella?
*****
Mulțumesc, doamna Carmen, pentru vizită și cuvinte! Doamna Ana Bugeac mi-a dat, pe lângă pânza cerută, romanul "Gențiane"! Voi citi și cărțile recomandate de dumneavoastră și voi deveni cel mai aprig critic și apărător al Cellei!
O săptămână cu spor vă doresc!