Alertă!

Cod galben de admirație!
Orașul este inundat de parfumul florilor de tei.
Cetățenii sunt rugați să nu stea în case, în special seara, decât în cazuri de strictă necesitate!
Dacă vă apucă noapte pe străzi, riscați să visați la vremurile în care erați tineri și îndrăgostiți!
Primăria a anunțat că starea de alertă va dura până în luna iulie!

Vara pe deal

Pe dealul Teiul Zânei coboară, ca din soare,

Cu părul ud de roșul vărsat în răsărit,

Cu trupul de clepsidră, cu pielea – in albit,

Cu ochii de ferigă crescută la izvoare,

Cu pas de căprioară pășind în luminiș,

Cu maci și sânziene pe mânecile iei,

Privind cum se răsfiră pe verdele câmpiei

Bănuți de margarete la umbră de măcriș,

Pășește, grațiosă, împrăștiind albine

Prin tufe-nmiresmate de palid cimbrișor,

Salută pitulicea ascunsă sub mohor

Și îmi întinde, tandră, panerul cu afine.

Cartea

"Zeii vând toate lucrurile la un preţ onest, spune un vechi poet. Ar fi putut adăuga că lucrurile cele mai bune şi le vând cel mai ieftin. Tot ce vă foloseşte cu adevărat se cumpără cu puţine parale, numai lucrurile de prisos se vând la preţuri mari. Tot ce-i cu adevărat frumos nici nu se cumpără, vă este oferit în dar de către zeii nemuritori. Ne este îngăduit să contemplăm răsăritul şi apusul soarelui, norii călătorind pe cer, pădurile şi câmpiile, minunata mare, fără să ne coste o para. Păsările ne cântă pe gratis şi când ne plimbăm putem culege flori sălbatice de pe marginea drumului. Nu plătim bilet de intrare în holul înstelat al nopţii. Omul sărac doarme mai bine decât cel bogat. Şi până la urmă descoperim că bucatele simple sunt mai gustoase decât toată bucătăria de la Ritz. Mulţumirea şi pacea sufletească mai curând înfloresc într-o căsuţă de la ţară decât în măreţele palate ale oraşelor. Câţiva prieteni, câteva cărţi, într-adevăr doar câteva şi un câine; nu ai nevoie de mai mult cât timp te ai pe tine însuţi. Dar să trăieşti la ţară. Cel dintâi oraş a fost născocit de diavol, de aceea a distrus Dumnezeu turnul lui Babel."

Cartea de la San Michele, paginile 3015 - 316, ediţia din 1968.

Pan

S-a oprit pe dealuri Vara
Undeva, pe Râul Mare,
Cu o mână-şi ţine fusta
Şi se spală pe picioare.

Tolănit în iarba-naltă
O privesc, pe gânduri dus,
Strâng din pumni şi-mi spun în barbă:
- Înc-un pic, te rog, mai sus!

Soarele mi-aude gândul
Şi încinge valea-ntreagă,
Vara, cu-a ei mână albă
Şnurul iei îşi dezleagă...

Înspre cerul de cerneală
Roi de stele eu arunc,
De pe boltă îmi zâmbeşte
Luna, goală ca un prunc!

Cantorul recidivează!

În grădina lui Ioan

Puțin mai departe și puțin mai sus decât "grădina cantorului" e grădina lui Ioan!

 

 

Finalul e din Cugiria!