Enciclopedia Dacica

luni, 26 martie 2012

Seara, vioara...


Amurg

Din mesteacănul de-afară
Foi îngălbenite curg,
Când cernindu-şi pânza rară
Cade vânătul amurg.
Frate bun mi-a fost copacul
Cu podoaba lui de ieri.
El mi-a adumbrit, săracul,
Un noroc de două veri.
Zgribulind din trup se-ndoaie
Peste geamul meu deschis -
S-a mai dezlipit o foaie,
Mi s-a mai fărmat un vis...
Unde eşti tu, să ne plouă
Plânsul funzelor ce mor
Şi cu braţele-amândouă
Să oprim căderea lor?...
Mâna ta să le culeagă
Şi să ni le-mpartă-n doi.
E povestea noastră-ntreagă
Scrisă-n veştedele foi... 

Octavian Goga

2 comentarii:

  1. "Mai tii tu minte noaptea-ntaie,
    O noapte umeda, albastra …
    In pacea ei infiorata
    Vorbea numai tacerea noastra "... ♥ !

    RăspundețiȘtergere
  2. Bineinteles ca tin minte! 1974, vara, cu "loreley"...

    RăspundețiȘtergere