vineri, 23 martie 2012

Sunetele serii


  Vorbeam de "andersenisme"... Nu mă puteam rupe de vraja acestor voci, undeva, cândva...


Mama de departe
Lânga lacul larg-înfiorat şi pal,

Te-am văzut în toamnă rămânând pe mal,
Profilată trist pe cerul sângeriu,
Printre foi căzute prea de timpuriu,
Cu năframa-n care căutai să-ngropi
Sfâşiatul suflet risipit în stropi,
Mamă de departe.
Si de-atunci mereu
Lacrimile tale cad în gândul meu:

Frunze veştejite peste lacul pal
Turburându-i veşnic sfărâmatul val.

  
Nichifor Crainic


6 comentarii:

  1. „Lacrimile tale cad în gândul meu „

    Doamne, câtă frumusețe! mi se împleticesc vorbele..

    RăspundețiȘtergere
  2. ...
    Cu năframa-n care căutai să-ngropi
    Sfâşiatul suflet risipit în stropi,
    ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Dimineață, am scris ceva, ceva pentru mama mea, care nu este departe. Nu este și n-a fost bătrână. N-a avut timp să fie..


    unde să fie comentariul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu imi dau seama, comentariile mele nu sunt "administrate", sunt publicate si atat!

    RăspundețiȘtergere