vineri, 11 ianuarie 2013

Acolo...



Acolo unde cred că eşti
Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă şi eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.
Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greşeală-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrădiţi
Acolo unde cred că eşti
Printre barbari meteoriţi.
În fiecare an aştept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă priveşti, dacă asculţi
Dacă mai înţelegi ceva.
Constanţa Buzea 

23 de comentarii:

  1. Frumoase versuri, in tema cu anotimpul, superbe imagini legate de trairi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acolo unde cred că eşti acum, Constanţa Buzea, te bucuri de această frumoasă reamintire...
    Excelentă imaginea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos gand, Silvia!
      Adorm, pe rand, Poetii cu care am trecut prin viata...
      O zi buna iti doresc!

      Ștergere
  3. Da....,aici!
    Miezul iernii (V.Alecsandri)

    În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
    Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
    Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
    Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

    Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
    Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
    Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
    Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

    O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
    În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
    Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
    Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

    Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
    Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
    Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
    E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

    Aici..., unde este o iarna adevarata si la timpul ei!
    Superbe versuri.Constanta Buzea a stiut totdeauna sa arate mirificul iernii, cum de altfel o face si Alecsandri.
    Trebuie sa ne mai bucuram,atit timp cit mai exista IARNA!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bună Vasile!
    Superbă poezia,îmi place mult!
    Un weekend așa cum ți-l dorești!

    RăspundețiȘtergere
  5. frumoasa postare!
    Un weekend placut iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. ce vorbeşti?
    ascultă tu artă aici
    http://youtu.be/33JpG0uvdDo
    e?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) no comment! a mancat lipie???

      Ștergere
    2. cine?
      tu crezi că eu l-am asculat?
      :))
      weekend plăcut!

      Ștergere
    3. Abia acum am ascultat muzica ataşată postării cu pâinea bătută. Superb! Mulţumesc.

      Ștergere
  7. cata sensibilitate, in versuri si imagine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Imagine poetică, versuri evocatoare de imagini, ... frumos !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Zina, pentru vizita! Aprecierile sunt pentru acesi minunati Oameni creatori de Frumos!

      Ștergere
  9. Acolo unde intotdeauna gasesc ceva frumos sa citesc.Seara faina

    RăspundețiȘtergere