Enciclopedia Dacica

marți, 1 ianuarie 2013

Pentru ei



Au fost "Vasile" si "Stefana".


Mail de la Florin, care precizeaza ca e luata de pe "Triburile":

POVESTEA MĂRULUI

  Această poveste mi-a plăcut mult şi mă gândesc adeseori la ea.
Nu stiu de cine este scrisă, dar ştiu că merită să fie citită:

  "A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult.
  Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
Baietelul ii raspunse:
- Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar!
- Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii.
Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil.
Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
- N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casa in care sa ne adapostim. Poti sa ma ajuti?
- Imi pare rau, dar eu nu am nici o casa sa-ti dau, fu raspunsul copacului. Dar poti sa tai crengile mele si sa-ti faci o casa din ele.
- Asa ca baiatul s-apuca sa taie toate toate crengile copacului si pleca fericit.
Copacul s-a bucurat sa-l faca pe baiat, iarasi fericit, dar, dupa ce pleca, baiatul nu se mai inoarse la copac. Copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa, de vara, baiatul sosi iar, spre fericirea copacului.
- Vino sa te joci cu mine, a spus el.
- Oh! Sunt tare trist si simt ca imbatranesc. As dori sa calatoresc pe mare si sa ma odihnesc. Poti sa-mi dai o barca?
- Poti folosi trunchiul meu ca sa-ti construiesti o barca. Astfel, vei putea sa calatoresti fericit spre zari indepartate.
Asa ca baiatul taie trunchiul si-si facu o barca, cu care calatori pe mari timp indelungat.
  Dupa multi ani, se reintoarse la copac. Copacul ii spuse:"
Imi pare rau, baiatul meu, dar nu mai am nimic sa-ti dau. Nu mai am mere pentru tine.
- Nu am dinti sa le mananc! a spus baiatul.
- Nici trunchi sa te urci pe el.
- Sunt prea batran pentru asta, acum, fu raspunsul baiatului.
- Nu mai am, intr-adevar, nimic sa-ti ofer; poate, doar radacinile mele, care se sting, a zis copacul cu lacrimi.
- Nu mai am nevoie de nimic; doar de un loc de odihna. Sunt foarte obosit, dupa toti acesti ani!, a raspuns baiatul.
- Foarte bine! Radacinile mele sunt cel mai bun loc de odihna.Vino, vino si stai aici, cu mine, si te odihneste!
  Baiatul s-a asezat langa copac, iar copacul era fericit, zambind printre lacrimi.
  Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi. Copacul - sunt parintii. Cand suntem mici indragim joaca in preajma lor.Cand crestem, ii parasim. Mai venim pe la ei, cand avem nevoie de ceva sau daca suntem la ananghie.
Dar, indiferent ce se intampla, parintii sunt alaturi de noi, spre a ne ajuta cu tot ce pot, sa ne faca fericiti.Poate va ganditi ca baiatul era plin de cruzime, dar asa ne tratam, cu totii, parintii. "
Spune-ti povestea aceasta si altora si iubiti-va mereu, parintii , in asa fel incat copiii vostri sa ia exemplu de la voi..



 

14 comentarii:

  1. Nu ştiu dacă am nimerit-o (şi oricum, e off topic!) dar, având în vedre că azi e ziua de Sf Vasile, îţi mai urez o dată la mulţi ani!
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      Pai doua batai strica dar doua urari de bine sunt binevenite! :)
      La multi ani si tie!

      Ștergere
  2. Un inceput de an trist! :(
    Nu sunt in masura sa dau sfaturi, sper doar sa te regasesc mai senin, daca nu mai vesel, cand voi reveni!
    La Multi Ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nicidecum trist!
      Poate dorul de ei si de copilarie, poate dorinta de a nu lasa textul fara imagini, poate gandul la noi insine...
      Dar nu tristete, garantat!
      :)
      La multi ani!

      Ștergere
  3. la multi ani!!!
    :)
    sa lasam tristetile , vrei? cei dragi ne raman in suflet, pentru totdeuna,,,,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai perfecta dreptate!
      am spus de mai multe ori ca pe blog nu-mi arat "interiorul", uite acum am simtit asa, o unda de duiosie... dar nu tristete, asta nu!
      gata, nu mai fac! :)
      la multi ani!

      Ștergere
  4. La multi ani si sanatate! (Nu de ziua sfantului ci pentru ca ai implinit o varsta).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca nu ne intalneam pe messenger, imi strambam mintea cautand "espeditorul"! :)
      La multi ani!
      Cand se vor linisti apele noului an, intram iarasi in dialog! Si cu Nae!

      Ștergere
  5. La multi ani, VASILEeeeeeeeee ! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      am vazut un film cu martieni cu patru brate! e, aia imbratisare! :)
      >:D<

      Ștergere
  6. Ciudat, poate, cum clipele de dor pot sa fie clipe de fericire. Eu asa simt momentele in care imi amintesc de "ai mei"... Suntem oameni norocosi pentru ca i-am avut si am primit de la ei tot ce aveau mai pretios. Sa le fie somnul pazit de ingeri, tuturor celor ramasi doar in amintirile noastre!
    La multi si sanatosi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu tine, azi am fost la biserica, am aprins cate o lumanare pentru ei si nu am fost deloc apasat de tristete sau durere, ba era chiar asa ceva calm si placut!
      Amin!
      La multi si sanatosi si fericiti ani, Cafelutza!

      Ștergere
  7. Cu cat trece mai mult timp de la "plecarea" lor cu atat starea de tristete se atenueaza pentru ca timpul ramas pana la reintalnire e din ce in ce mai mic. Daca mai pui la socoteala ca ai din ce in ce mai multe cunostinte "dincolo" decat aici, ca atunci cand vrei sa fii mai aproape de ei trebuie sa mergi la mai multe cimitire, reintalnirea cu cei dragi devine o speranta realizabila in scurt timp. (Pe 31.12.2012 l-am condus "dincolo" pe un cumnat, foarte bun prieten si chiar nasul meu de casatorie. S-a alaturat celor apropiati mie, marind numarul lor. Este explicabil de ce m-ai determinat sa scriu cele de mai sus). Daca sunt Anonim este ca imi este lene sa scriu cele necesare pentru postare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. condoleante...

      mi-ati adus aminte de vremea cand tata se stingea! era acasa, nu exista nicio speranta de mai bine iar el facea planuri pentru primavara, cum o sa arnjeze el gradina...
      ieseam afara, in curtea din spate, si nu ma puteam abtine!
      apoi, "in momentul marii treceri" si tot ce a aurmat am inteles ca asa e viata, Domnul a dat, Domnul a luat!

      Ștergere