luni, 28 ianuarie 2013

Portul cu poezii

Mihai Ciupercescu

Ancora

nu mai plâng de-acum iubito
sunt imun
la toate caznele iubirii
iar dacă lacrimi sunt pe caldarâm
sunt ploile unui nebun
ce lasă soarele privirii
şi-n paşi de orb pe-acest tărâm
cu braţele-notând prin fum
este pe urmele-amintirii 





Nesomn marin 

Pe ţărmul pustiului, astăzi, deşi nu-i o zi oarecare,
se seamănă-n neştire nisip ca într-o zi lucrătoare.
Maşini din oţeluri speciale asudă de-atâta efort.
Rugina se-ntinde prin colţuri şi scârţâie noaptea în port.

Pe străzi, pe plaje şi-n aer miroase a peşte stricat.
Un iz de foame şi silă loveşte adânc în stomac.
De geamul ferestrelor mate se frâng pornitele zboruri.
În cercul restrâns al cabinei se-mpart la-ntâmplare onoruri.

Pe ziduri şi uşi de localuri citim: Angajăm marinari!
Dar oamenii trec mai departe, cu treburi sau simpli hoinari.
Plecarea în larg se amână. Tereştrii au o dilemă:
Să pleci pe-o asemenea vreme? Dacă-ntâlneşti vreo sirenă?

Priviri către boltă se-ndreaptă, dar liftul spre cer e defect.
Radarul, tot timpul la pândă, raportează orice suspect.
S-a strâmbat catargul dreptăţii şi-i gata să cadă în mare.
S-a găsit lângă el aruncat un spart colac de salvare.

Scafadru încercat, raţiunea, s-a dus şi ea în afund:
Doar bule de aer şi spume sunt semne în jocu-i fecund.
Coşmarul nu are trezire nici dacă ochii se-nchid.
Spectrul pare fantastic: moluşte tot urcă pe zid.

Când pe-ascuns şi cu jind priveşti să te rogi către stele
Nisipul intră în guri, în ochi şi-n visele grele.
Din larg, din adânc şi din vânt se-aude prelung uruitul.
E leit-motivul pierzării: sfârşit nesfârşit e sfârşitul!

Pe ţărmul pustiului, astăzi, deşi e iar sărbătoare,
recolta nisipului creşte ca într-o zi lucrătoare.


12 comentarii:

  1. Bun venit spun poetului Mihai Ciupercescu în această companie selectă de oameni iubitori ai culturii!
    Nu comentez poeziile , el ştie că îmi plac toate chiar şi cele nescrise încă...
    Totuşi am o poezie preferată care aş vrea să o recitesc, nu ştiu cum se numea dar începe cu: " cine sunt eu ?"... Mihai a recitat- o la întâlnirea noastră de liceeni, după câţiva zeci de ani !
    Un secret despre poetul Mihai, a terminat la real, eu eram la uman...
    Vasile şi Mihai, vă doresc spor în colaborare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fantastic!
      Ca sa pastram ordinea intamplarilor, Mihai a fost printre primele intalniri, impreuna cu Mihai Olteanu si Karina! Ma bucur ca sunt in preajma unor asemenea oameni!
      E, deja mi se contureaza structura scenografica a urmatoarei expozitii!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Da! Imi place enorm! Din tot ce am citit pe internet in ultimul an si mai mult, e pe primul loc!

      Ștergere
  3. Un revoltat talentat! Deşi cele două poezii se încadrează în teme diferite, acelaşi spirit le patronează. Remarc sarcasmul, dar mai ales vehemenţa ce străbate metaforic de la un capăt la altul "Nesomn marin" care citită de cei vizaţi, sunt sigură că le-ar produce ...insomnii . versul lung şi ritmul dau consistenţă mesajului, creând atmosfera încărcată pe care tema o impune. Felicitări. Avem nevoie de o astfel de poezie.
    Incep să mă simt grăunte de nisip pe o plajă plină cu nume din ce în ce mai cunoscute... dar LA MAI MULTE!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corecta observatia! Adica ambele! Este un revoltat, cu pumnii stransi si cu fruntea in pamant, este un revoltat care incearca sa nu se lase dominat de revolta interioara...
      A doua observatie e si mai corecta, poeziile nu sunt "tematice", vezi ca sunt trei, in fotografia a doua este o poezie, Mihai nu accepta copy-paste si de aceea am facut poza blogului!
      Daca in prima poezie "ancora" este ea, iubita, de fapt amintirea ei, in a doua este clar inima, mi-a placut mult ideea de inima-ancora si lantul sangelui...
      A treia este o capodopera si atat!

      Ștergere
    2. waw! Intr-adevăr, nu observasem "Ancora". Am trecut repede peste "cartea" expusă, ca să citesc versurile ce mi se ofereau privirii.
      Da. Citit. Plăcut. " Ancora" este intitulată poezia? Aici nu mai este vorba de revoltă ci mai degrabă o luptă pentru respectarea unui pact(lanţul) intre inimă şi raţiune. Cea mai grea luptă! Finalul este un suspans: "lanţul de sânge cu inima mea a ajuns la veriga cea mai slabă".Va rezista veriga, sau nu? Intr-adevăr, inspirată metaforă .

      Ștergere
    3. Da, nu am putut lua intr-o singura poza intregul aranjament, imagine-poezie, de aceea am apelat la acest barbarism! :)
      Da, "Ancora", am preluat-o si in dreapta blogului, mi-a placut si imi place mult poezia!

      Ștergere
  4. buna seara...:)
    imi place cand e cu iubire...:P

    RăspundețiȘtergere