Enciclopedia Dacica

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Însemnări pentru mai târziu

  
  Aseară spectacol de teatru. Steaua fără nume. Steaua fără nume a fost numele piesei de teatru, pentru că aseară numele ei a fost Cugiria. Steaua de lângă Alcor, Cugiria a strălucit aseară precum luminile sărbătorilor de iarnă!
  Cugiria este galaxia care luminează dinspre Casa de cultură! Avem teatru, avem dansuri vinerene, dansuri moderne, formații de muzică (Millenium, Amurg, Stardust, Fanfara Transilvania), pictori, cerc de canto, poeți, interpreți de muzică populară, avem de  toate, pentru că în mijlocul galaxiei este o inimă mare, o inimă cugireană care își dedică toate energiile acestui minunat mic oraș! Nu, nu încerc să înlătur o scamă viitoare de pe reverul Doamnei Rodica Florea, pur și simplu am văzut asta, pentru că în ultimul timp am avut plăcerea să mă învârt pe orbita Casei de cultură!


  Aseară, trupa de teatru ne-a răsfățat cu încă un spectacol. Am fost destul de acid la prima reprezentație, sunetul și luminile strigând, parcă, după ajutor! Și atunci mi-a plăcut vocea șefului de gară”, și atunci mi-au plăcut “elevele”, și atunci mi-a plăcut “profesorul de muzică”! De ce nu am zis și nici nu zic nimic de “Mona”? Habar nu am, mi se pare un rol interpretat perfect, actrița nu are urcări sau coborâri în interpretare, este constantă, este strălucitoare, are ȘI o voce potrivită rolului, care întregește portretul femeii-vampă, seducătoare, cuceritoare de inimi!

  Dar STELELE adevărate ale show-ului sunt domnișoara și proful de română! Domnișoara Cucu m-a lăsat fără grai, aseară, aducând pe scenă și un moment de gimnastică sportivă! Căderea dumneaei după împiedicarea de stropitoare mi-a smuls aplauze (a, nu, nu am aplaudat, văzând că nimeni nu reacționează dar am gândit asta). Știți ce vârstă are actrița? Nici eu nu știu, nici nu are importanță decât în plusul de valoare și apreciere! Mă înclin, Doamna Ana! Deși rolul dvs e de… scorpie, mă înclin și vă admir!


  Tot pe locul întâi e și proful de română!  Înalt, subțirel, cu părul vâlvoi, timid, împiedicându-se uneori în replici (asta e de bine, s-a mulat pe timiditate!), a dominat scena… Dacă vă spun că aseară am fost și trist și entuziasmat, mă credeți? Profesorul din piesa scrisă acum o sută de ani este extreme de real! Tot fără bani, tot visător… Al doilea “tot” probabil nu e nimerit, aud tot mai rar de profesori dedicați profesiei... Alături de Miroiu e proful de muzică! Jos pălăria, domnule! Rolul secundar și destul de restrâns îl privează de premiu dar e acolo, aproape! Parcă ar fi Suciu din Pistruiatul!


  Apropo de profesori! Vă mulțumesc vouă, actorilor amatori din orașul meu, pentru că îmi oferiți ocazia să aduc în prim-palnul amintirilor mele pe cei doi Profesori de Limba română care mi-au modelat universul, Ion Ionescu și Dan-Valeriu Jebeleanu!Și ei erau aseară pe boltă! Și ei fac parte din Cugiria mea!

11 comentarii:

  1. Ai dreptate. Până la urmă, o piesă de teatru (ca orice fel de operă de artă la urma urmei) e valoroasă prin ce răscolește în noi, nu neapărat în sine. Poate fi perfectă din punct de vedere stilistic, dar să nu trezească nicio emoție în noastre, să nu deștepte nicio amintire...

    RăspundețiȘtergere
  2. După ce am râs cu lacrimi pe blogul tău acum trebuie să răspund... serios! Încerc!
    Evident rezonez! Poate să aibă Cărtărescu n'șpe premii internaționale, geaba, dacă le are de la un cerc restrâns de inițiați! Care sriu (ei, cei din cerc!), pentru ei, se aplaudă reciproc și se premiază reciproc, iar noi, miticii, tre' să aplaudăm ca să nu ne dăm de gol că habar nu avem!
    Adică, pe înțelesul meu, arta e pentru oameni, nu pentru... artiști!
    Week-end plăcut și fii cu ochii pe dietă! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu roluri magistral interpretate sau stângaci, tot e bine că ai de-a face cu un act de cultură şi nu eşti nevoit să toci seminţe la colţ de stradă ca să îţi omor timpul. Eu dau o notă mare Cugirului pentru că se străduie să scoată omul din preocupările tip can-can şi să-l aducă în lumea artei.
    Bravo Cugir!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, ai dreptate, mai ales că aici nu e ombilico del mondo, cum e capitala, unde se leagă și se dezleagă toate, mai ales că aici totul e din plăcere, din dragostea pentru oameni și pentru locurile natale!
    O să transmit aprecierea ta! Week-end plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dumnezeu sa-l odihneasca pe Dan Jebeleanu. A fost si al meu. E cel din stanga pozei de la Breaza. Si cand statea pe scaun tine o mana in buzunar, nu numai cand mergea pe langa bicicleta, cu o mana pe ghidon si una in buzunar. Zi-mi daca numele Aurel Ene ti-e cunoscut, ca cineva din poza cu clasa ma duce cu gandul la un purtator al acestui nume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Servus, anonim!
      Dumnezeu să-lodihneasă, Jeby a fost cel mai impresionant model pe care l-am întâlnit, cu cel mai mare efect asupra mea! Am încercat să-l copiez (mă refer la modul ironic cu care ne "biciuia"), evident fără succes...
      Nu, numele nu mi-e cunoscut! În poză sunt Giurgiu Gheorghe din Urziceni, Vișan Mihai din București, Loviște Florin din Hunedoara, Nedelcu Gheorghe din Brazi, Căpățână Viorel din Predeal, Cârstea Gheorghe din Rociu (Argeș), Gheorghe Mircea din 30 Decembrie (Ilfov), Ștoflea Ion ăăăă, oltean (!!!) și... subsemnatul, Sudiți (Ialomița)!
      Duminică plăcută să ai!

      Ștergere
    2. Intervenţie la răspunsul lui Vasile :
      Citesc cu plăcere că tu, dragă Vasile, eşti ialomiţean crescut nu departe de vatra bunicilor şi străbunicilor mei materni.Este vorba de satul Hagieni (azi dispărut), cu rude la Platoneşti, Cioara, Gura Ialomiţei, Giurgeni, Piua Petrii, Făcăeni, Ţăndărei, adică răspândite în toată zona aceea arsă sub soarele de vară al Bărăganului ialomiţean.
      Nu mai am pe nimeni prin acele locuri.După marile inundaţii din 1970, totul a fost luat de apă sau de..."valurile vieţii"....
      Weekend plăcut şi numai bine !

      Ștergere
    3. Inseamna ca este doar o asemanare. De fapt, toti copiii seamana, pentru ca toti sunt frumosi. Ne ia ani buni pana reusim sa scapam de frumusete. Da' nu ne lasam si reusim!

      Ștergere
    4. Aferim, Marco! Pfooaaa, ce se umflă inima în mine! Avem aceeași vatră! În Piua Petrii a locuit o mătușă, soră cu tata! Țăndărei și Platonești sunt din areal! :) Hagieni? Memoria mea (imbatabilă, se știe!) zice: nu cumva a fost pe calea ferată? În copilăria... timpurie (!!!) parcă îl auzeam pe tata că o duce pe sora mea "la gară la Hagieni"! Greșesc?

      Domnule anonim, bucuros de dialog! Faci parte dintre cei ce săreau gardul liceului și nu vrei să-ți scadă nota la purtare de stai în umbră? Glumesc, evident. Despre frumusețe am mai spus: cea mai frumoasă și cea mai bogată spiritual parte a vieții mele s-a desfășurat acolo, la Breaza! De atunci tot pierd frunze...

      Ștergere
    5. @ Vasile :
      Da, Hagieni a avut şi gară, dar la o depărtare de câţiva km de vatra satului.Linia ferată venea de la Făurei-Ţăndărei-Feteşti.Nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu gara...Trebuie să apelez la cineva din C.F.R. infrastructură ca să mă lămuresc...

      Ștergere
    6. Am vorbit cu sora la telefon. Confirmă că nu a văzut niciodată satul, doar gara! Asta e o dovadă a "memoriei colective", nu? :)
      Duminică plăcuă să fie!

      Ștergere