O, tempora, o, mores...
Încerc să citesc, dar simt nevoia să mă plimb. Da! Vreau să pășesc printre amintiri, cu brațele desfăcute, să mângâi cu palmele imagini trecute, să zâmbesc spre amforele cu poveștile copilăriei, să mă privesc în oglinzile tinereții, luminile întruchipând cavaleri sau exploratori... Semn de bătrânețe, amintirile... Spre norocul meu, începe să plouă! Noroc? Da, pentru că plouă cu liniște. Mă opresc pe o margine de amurg și ascult...
nu e sanatos sa te uiti atat de mult la televizor :)
RăspundețiȘtergere