Captivul - A S Puskin
În temniţa umeda zac zăvorît
Un şoim, în robie de mic, amărît
Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan
De carne, bătînd din aripi lîngă geam.
Se-opreste, şi capul spre geam întorcînd
El parcă ghiceşte ascunsul meu gînd.
Din ochi mă îndeamnă ţipînd, ca şi cum
mi-ar spune: „E vremea să mergem la drum!
Şi tu ca şi mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vîntul... şi eu!
1822
ce perle ai ps pe blogul tau...
RăspundețiȘtergere