Marian ILIE | ||||||||||
Descălecat universal | ||||||||||
http://www.altfel.info/insomnii/insomnii-literare/2204-desclecat-universal.html Atâta curgere am strâns în oase C-as tot împărtăși cu lumi întregi Ce-am pătimit prin vremile cețoase Cu împărați, cu domnitori, cu regi... Întruchipare după-ntruchipare Mi s-a-ntâmplat mereu să mă întâmplu Unde lumina bucură și doare Să mă golesc și astfel să mă umplu Ca un pocal cu tainice absinturi Din care zeii beau și se îmbată Golesc pocalul si cuprinși de jinduri Îl cer umplut - odată și-nc-odată Să-mpodobesc veciile cu norii Cei condensați din însuși trupul meu S-adun pe creasta lor colindătorii Să mergem cu colind la Dumnezeu... Dar parc-am obosit si nu e chip să Mai tot orbecăim pe după daruri Vin îngeri și vestesc Apocalipsă În chip de cel mai lung din avataruri... La capătul atâtor triste toamne De care m-am umplut ca un pocal Iți voi primi Apocalipsa, Doamne... Un nou Descălecat Universal! |
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Cuvinte-n veșminte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu