A venit Mosuuuu!!!

Aseara m-am simtit pentru cateva clipe din nou copil, cand am dat nas in nas la mine in parcare, fix cu Mosu.

Da Mosu de Mosu. Ala cu kimono rosu. Ala cu barba alba si mare din vata medicinala care nu se mai gaseste si nici nu se mai poarta, de o sa-l vedem in curand cu barba Allways cu aripioare.

Si mi-am amintit cat de darnic a fost intotdeauna cu mine. In primii mei ani imi aducea mereu cate un biletel cu ce trebuie sa fac pana la anu' daca vreau si eu vreun cadou. Eu faceam tot ce puteam, insa anul urmator imi aducea  alt biletel cu alte cerinte. Si tot asa an de an, alte cerinte si alte cerinte, de parca mosul lucra la FMI, dar cadouri din parti, adica la anul si la multi ani. 

Pe urma, intr-un an au fost inundatii si apoi criza deci mosul a dat cu pas-parol. In alt an a fost cutremur si s-a demolat depozitul de jucarii. Pe urma s-a dat totul la export inclusiv jucariile. Si uite asa din an in an pana mi-au dat tuleii si cand in sfarsit am primit un dar de la mosu: o pereche de papuci. Mmm, buni si aia zic. Anul urmator si mai si: o pijama. Si aia-i buna las' sa fie acolo. Apoi a urmat inca un an cu papuci si alt an cu pijama. Si tot asa din an in an, cand papuci, cand pijama, pana am ajuns eu la randul meu mos. Daca ma intrebi ce varsta am, pot sa-ti raspund: am atatia papuci si atatea pijamale.

   In fine, cu daruri sau fara daruri, copilaria tot copilarie ramane asa ca m-am bucurat cand l-am revazut pe Mosu. 

Nu m-am bucurat insa cand am vazut ca voia sa-si parcheze sania in locul meu. I-am explicat civilizat mosului ca la noi locurile de parcare sunt foarte pretuite de proprietari, ca unii si-au dat chiar viata pentru asa ceva, ca la succesiuni se bat ca chiorii (nu am zis ca Chioru') intre neamuri pentru acest loc si ca in aceste vremuri de mare aglomeratie este ricant sa parchezi chiar si intr-un boschet, pentru ca nu stii al cui este si te poti trezi cu coarnele si cozile renilor ridicate ca stergatoarele de parbriz de la o masina parcata prost sau chiar mai rau, cu renii intepati si dezumflati. Mosul a inteles cat de cat si s-a gandit cu tristete la cum ar arata Laponia daca fiecare mos si-ar scrijeli numarul de inmatriculare de la sanie pe cate un copac.

   In cele din urma mi-am amintit de un vecin care a plecat in concediu in Afganistan si nu a mai venit si l-am indrumat pe Mosu sa parcheze in locul omului, ba chiar am impins putin la sanie pentru ca avea demarorul inghetat.

   In fine, a venit si momentul sa-l intreb pe Mosu ce crivatz l-a adus pe la noi, iar el mi-a raspuns ca voia de fapt sa ajunga in Cugyrland dar i s-a defectat gps-ul, dar daca tot a nimerit gresit si a vazut ca sunt baiat bun m-a intrebat cum ma cheama sa se uite in baza de date daca nu am vreun cadou. In clipa aceea ochii au inceput sa-mi sticleasca dar nu spre sticla de ceai de prune care continea antigel si-i iesea mosului din buzunar ci spre portbagajul saniei care era plin cu daruri. I-am raspuns ca  ma cheama Make si a inceput sa ma caute pe un table PC in care evident nu avea cum sa ma gaseasca. M-a intrebat cati anisori am si i-am raspuns ca am vreo 12 biletele cu sarcini si in plus 21 perechi de papuci si tot atatea pijamale. "Mda, trebuie sa te caut in arhiva" a conchis el si a scos un catastif antic si dedemult cu marginile roase si in care deabia de se mai tineau foile. M-a gasit cu multa greutate si m-a anuntat ca in mesageria lui exista si un colet pentru mine pe care l-am primit cu bucurie.

Am incercat sa il desfac pe loc dar era sudat cu vreo doua-trei role de scoci de impachetat si m-am lasat pagubas. 

Oricum eram fericit ca nu-i nici pijama si nici papuci pentru ca atarna cam cat o caramida si jumatate.   

  Apoi Mosu m-a intrebat daca stiu cum poate sa ajunga in Cugyrland si daca stiu adresa lu unu Vasile si mai ales ce pot sa-i spun despre el. I-am zis ca landul pe care il cauta e "dincolo", i-am dat si azimutul si i-am mai spus ca Vasile este un baiat cuminte, a avut note bune la purtare, stie poezii multe, are si barba da' nu ca este vreun baiat bosorog, asa i-a crescut lui de mic. Apoi m-a intrebat ce cadou cred eu ca i-ar place. M-am uitat in stanga si-n dreapta sa vad daca ne aude cineva si facand cu ochiul strengareste i-am dat un ghiont cu cotul mosului si i-am soptit la ureche ce cred eu ca i-ar place, bineinteles tinand cont si de ce mi-ar place mie. Mosu mustacit si el cu subanteles si zambind strengareste mi-a dat ghiontul inapoi de parca eu i l-as fi dat cu imprumut. A zis ca e ok, are asa ceva chiar vre-o doua. Problema este ca nu poate sa plece cu sania pana acolo ca nu-i functioneaza incalzirea si sa nu inghete cadourile. Va pleca cu trenul, iar eu va trebui sa arunc din cand in cand cate o privire la sanie. De mancare nu trebuie sa-mi fac grijanii ca renii stiu sa haleasca si scoarta de copac, problema e ca la sete ei beau cate-o galeata de bere. Perfect am zis si mi-a sticlit imediat ideea ca daca ajung acasa afumat si cu tractiune 4x4 adica in patru labe si ma intreaba nevasta: "Iar te-ai intalnit cu derbedeii aia ai tai?", eu ii raspund: "Nu draga, am fost cu renii la adapat".

  In fine am batut duba cu Mosu, dupa care acesta a plecat grabit cu cadourile pentru Vasile spre gara, ca de-abia am apucat sa-i fac o poza. 

  Am urcat nerabdator in casa si am inceput sa desfac darul de la Mosu. Mi-a luat o ora. Era bandajat cu scoci mai rau ca un sarcofag.

 Eram mort de curiozitate, ma gandeam: daca papuci sau pijamale n-au cum sa fie, o fi vreo veioza facuta din resturile de la calculator sau de la vechiul frigider? O fi vreo chestie terorista? In ziua de azi te poti astepta la orice.

Pana la urma am aflat: era o stikla de o caramida si jumatate cu zaibar ardelenesc made in Cugyr. Cu margele si bulboace de parca era brevetata de unguri la Borsec. Am gustat. Pfiuuu, mamaaaa, mi-au crapat si maselele alea pe care nu le mai aveam. Dinamita, vitriolul, acidul clorhidric sunt aqua chiorensis pe langa asa facatura dumnezeiasca.

Am mai gustat o data ...hic...pardon, e de la curent, stati putin sa inghit...pardon sa inchid geamul...hic...

Asaaa, acum mi-e mai bine...hic... Am pus grenada in vitrina la loc de cinste. 

Am invatat chestia asta de la un oltean. Cand vine cineva in vizita, ii dai un paharut, ca asa ceva nu se bea cu halba, apoi indesi bine dopul, pui sticla inapoi in vitrina si tragi si geamul. Si apoi il faci sa se sature asteptand inca un rand. 

Asa asiguri longevitatea zaibarului intru indestularea ta proprie si pe toata lungimea sticlei.

   Doresc sa multumesc mosului Craciun Vasile Vasile Mitica pentru ca a avut grija de mine...hic!

   Si pentru ca nu mi-a trimis papuci sau pijamale...hic...

   Mai gust doar o data si apoi inca o data si atat jur...hic... pardooon, escuzeee pe mooois...hic!

    

  Sarbatori fericite si sa ne auzim treji!

   Hic...

from Gabriel Macovei to you................. verified by Norton Security

**************************

Sa nu credeti nimic din ce scrie in postare, e spam, nu stiu cum a ajuns aici!

******
E clar, antivirusul meu a cedat! Ia priviti... aaaa, ia ascultati ce a trecut de firewall:

Daca nu ati recunoscut glasul mo... chmmm, colindatorului, dau un mic indiciu: e un glas "altfel"!