Vin sărbătorile!

Gâlceava

              de I. Mâshkin

 

Într-un ajun de sărbătoare

Pe când întregul sat dormea

O babă sta pe lângă plită

Şi tot gătea şi tot cocea.

Sufla un vânt cumplit de iarnă!

În colţul lui, făcut covrig,

Moşul rosti: închide uşa!

Inchide-o, babo, că mi-e frig!

Ei, asta-i, vezi? De uşă-mi arde

Când scot plăcinta din cuptor!

Să stea deschisă, pentru mine,

Şi pân` la anul viitor!

Şi-aşa, uşor, din vorbă-n vorbă,

Ajung mai-mai la-ncăierare

Dar iaca moşul dibuieşte

Cumva un mijloc de-mpăcare.

Ştii ce? Hai să tăcem oleacă

- Îndeamnă el blajin mătuşa -

Şi cine primu-o să vorbească

Acela să închidă uşa!

Trecu un ceas, trecură două...

În casă liniştea domnea.

Demult se stinse focu-n sobă,

Pe zid ceasornicul bătea.

Deodată sună miezul nopţii

Dar uşa tot nu s-a `ncuiat,

Prin bezna nopţii, în odaie

Doi musafiri s-au strecurat.

Hei! Strigă unul dintre dânşii,

Unde eşti, gazdă? Eşti acasă?

Moşul stă mut, tace şi baba

Şi de cei doi nici că le pasă!

Musafirii fără gazdă

Se-apucară de mâncat.

Iau friptură, iau plăcinte

Până ce s-au săturat.

La moşneag găsesc tutunul.

Buun! Dar vin nu bem un pic?

Şi-au băut pe săturate.

Moşul a tăcut chitic!

La urmă oaspeţii-au plecat.

Din prag a dat unul să spună

Spre celălalt, încet şi rar:

- Plăcinta lor nu fu prea bună!

Cum? Eu am copt plăcintă rea?

N-a mai răbdat mătuşa.

Din colţul lui moşul a zis:

- Închide, babo, uşa!

 

 Din revista “Săteanca”.