Urmașii Romei

  Îmi place la nebunie să privesc tăblițele de la Tărtăria. Evident este o metaforă, așa cum sunt și aceste tăblițe, care au născut pasiuni globale. Adică să încercăm să facem dintr-un ciob de ceramică dovada unui imperiu!

  Revin la subiectul de azi. Cândva, am văzut pe un gard un anunț pus de "Composesoratul grăniceresc Cugir" și nu prea am știut ce să fac, să râd sau să plâng...

  Cugir - oraș de graniță??? Da, mi s-a răspuns... ieri! 

  Că a fost cândva la marginea imperiului - asta e ușor de înțeles. Că aici a fost înființat un pichet grăniceresc - este istorie pură! Că grănicerii sași, secui, cehi, italieni, francezi, nemți (sau ce alte naționalități erau) au fost vrăjiți de ochii codați ai localnicelor, asta e, natura și-a cerut drepturile!

  Întrebare: ce naționalitate aveau localnicele, dacă pe acest teritoriu dac au fost încartiruite legiunile "romane", adică mercenari britani, goți, vandali, cartaginezi, sarmați, puni, frigieni? Care legionari, la rândul lor, au cedat ispitei?

  Așadar locuiesc într-un oraș de graniță! Aflat în centrul țării, fără port sau aeroport, care să justifice prezența grănicerilor!

  Eu am mai întrebat: dar dacă această denumire este păstrată "legal" pentru o justificare a unor acțiuni viitoare?

  Ultima întrebare (evident tot extraordinar de "înțeleaptă", ca și celelalte!) este: cât de ardeleni sunt cugirenii, după a treia năvălire a... legionarilor, acum (un "acum" istoric, adică "atunci", pe vremea glorioasă a fabricii de armamament) motivați de această fostă glorioasă fabrică de armament, năvălire care a amestecat "cujereni" din Buzău, din Iași, din Constanța, din Arad, Dolj, Brăila?

  Acest text este DOAR o introducere pentru subiectul principal: calendarul scos de acest composesorat! O minunăție!