Însemnări pentru mai târziu

  

  Aseară spectacol de teatru. Steaua fără nume. Steaua fără nume a fost numele piesei de teatru, pentru că aseară numele ei a fost Cugiria. Steaua de lângă Alcor, Cugiria a strălucit aseară precum luminile sărbătorilor de iarnă!

  Cugiria este galaxia care luminează dinspre Casa de cultură! Avem teatru, avem dansuri vinerene, dansuri moderne, formații de muzică (Millenium, Amurg, Stardust, Fanfara Transilvania), pictori, cerc de canto, poeți, interpreți de muzică populară, avem de  toate, pentru că în mijlocul galaxiei este o inimă mare, o inimă cugireană care își dedică toate energiile acestui minunat mic oraș! Nu, nu încerc să înlătur o scamă viitoare de pe reverul Doamnei Rodica Florea, pur și simplu am văzut asta, pentru că în ultimul timp am avut plăcerea să mă învârt pe orbita Casei de cultură!

  Aseară, trupa de teatru ne-a răsfățat cu încă un spectacol. Am fost destul de acid la prima reprezentație, sunetul și luminile strigând, parcă, după ajutor! Și atunci mi-a plăcut vocea “șefului de gară”, și atunci mi-au plăcut “elevele”, și atunci mi-a plăcut “profesorul de muzică”! De ce nu am zis și nici nu zic nimic de “Mona”? Habar nu am, mi se pare un rol interpretat perfect, actrița nu are urcări sau coborâri în interpretare, este constantă, este strălucitoare, are ȘI o voce potrivită rolului, care întregește portretul femeii-vampă, seducătoare, cuceritoare de inimi!

  Dar STELELE adevărate ale show-ului sunt domnișoara și proful de română! Domnișoara Cucu m-a lăsat fără grai, aseară, aducând pe scenă și un moment de gimnastică sportivă! Căderea dumneaei după împiedicarea de stropitoare mi-a smuls aplauze (a, nu, nu am aplaudat, văzând că nimeni nu reacționează dar am gândit asta). Știți ce vârstă are actrița? Nici eu nu știu, nici nu are importanță decât în plusul de valoare și apreciere! Mă înclin, Doamna Ana! Deși rolul dvs e de… scorpie, mă înclin și vă admir!

  Tot pe locul întâi e și proful de română!  Înalt, subțirel, cu părul vâlvoi, timid, împiedicându-se uneori în replici (asta e de bine, s-a mulat pe timiditate!), a dominat scena… Dacă vă spun că aseară am fost și trist și entuziasmat, mă credeți? Profesorul din piesa scrisă acum o sută de ani este extreme de real! Tot fără bani, tot visător… Al doilea “tot” probabil nu e nimerit, aud tot mai rar de profesori dedicați profesiei... Alături de Miroiu e proful de muzică! Jos pălăria, domnule! Rolul secundar și destul de restrâns îl privează de premiu dar e acolo, aproape! Parcă ar fi Suciu din Pistruiatul!

  Apropo de profesori! Vă mulțumesc vouă, actorilor amatori din orașul meu, pentru că îmi oferiți ocazia să aduc în prim-palnul amintirilor mele pe cei doi Profesori de Limba română care mi-au modelat universul, Ion Ionescu și Dan-Valeriu Jebeleanu!Și ei erau aseară pe boltă! Și ei fac parte din Cugiria mea!