Pictură alexandrină

  Mă refeream, deunăzi, la fresca pictată în versuri de Cărtărăscu, "Levantul".

Astăzi prezint doar galeria din Cântul al treilea! Mă întreb dacă nu cumva avem în fața ochilor cel mai sensibil pictor al lunii din arta românească!

*****

  Superb început! Colosal! "Scrisorile" eminesciene condensate de parcă e un film al companiei Pixar! Umor doldora, ca strugurii acestei toamne! Lionardo, Tassu, Șecspir și Mușină la aceeași masă! Cred că Lionardo și Șecspir au mituit juriul, să ajungă în așa onorantă companie! Cine-magia continuă cu Platon și Bob Dylan, că nu vreau să mă refer la Eclesiast!

  Ia uitați-vă aici ce tur de platou! Aparatul levitează și tot Levantul se condensează în acest bob de chihlimbar, Zante! Pădure, port, harem, lume subacvatică, mii de tuburi de vopsea golite simultan în golful peste care unduiesc "valuri cu creștet de pirite", faleză cu boieri în caftane... Renascentism și iluminism bizantin!

Ziceam pe Lună? Trei portrete pe centimetrul pătrat, care de care mai inspirat!

  Final în arc! Apoteotic și antitetic! Debutul e în "melanholia" vânării de vânt, a nimicniciei în fața neantului și eternului, finalul ne încoronează în demiurgi având în mâini fulgerele Visării și Fantasiei!

"Mașiniști, la manivelă", viața e un biet decor...