Enciclopedia Dacica

marți, 17 aprilie 2012

Bălgradul

...în oglindă!

  Nu sunt nici scriitor, nici critic, nici vre-un îndrumător cultural, spiritual sau mai ştiu eu...
O frunză în vânt care, aşa cum am intitulat postarea de ieri, "cugir... deci exist"!

  Mă bucur enorm cănd "găsesc" ceva frumos pe cărările vieţii, chiar daca (sau poate cu atât mai mult dacă...) altcineva e autorul...

Iată un exemplu (citez doar ultimul fragment):

Bălgradul şi oglinda

  "Da, aşa se cuvine să ai oglinda în faţă când te bărbiereşti chiar dacă nu te uiţi în ea. Şi pentru ce m-aş uita în oglindă când ştiu cum arăt, că doar arăt aşa cum doresc. Sunt bătrân? Nu! Am doar o desagă de ani pe care-i port cu mine pe unde merg, aşa cum Badea Cârţan îşi purta desaga cu cărţi. Sunt brăzdat de cute şi riduri? Nu! Am doar câteva semne de trecere a timpului peste mine. Nu sunt nici mai gârbovit de cum eram de când mă ştiu pentru că-mi plăcea să merg adus de spate, o poziţie comodă pentru mine, dar o poziţie care nu m-a deformat. Îmi târşesc picioarele? Nu-mi dau seama pentru că de când mă ştiu aveam pantofii tociţi la călcâie semn că-mi era lene să ridic picioarele când păşeam. Alte semne de trecere a timpului pe uliţa mea nu am remarcat. Cine ştie. O fi uitat să le lase. Când îşi va aduce aminte va fi mult prea târziu pentru că nu i le mai primesc. Atunci mă pregătesc de ducă pe un drum nou. Cu paşi domoli mă voi apropia de acel drum şi când voi ajunge la el voi face un scurt popas în iarba verde de la marginea lui."

  Las "tăcerea să vorbească" si mai caut câteva fotografii culese ieri...










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu