Enciclopedia Dacica

joi, 5 aprilie 2012

Tatăl meu


Cât de măreţ e Dumnezeu! 
  
Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
mă-nalţ pe munţii de bazalt
şi-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt!



Ce împărat îşi duce-oştirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu!

Căt de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
şi tremura...

La tronul alb se strâng sfielnic
voivozi de foc din Empireu,
Şi heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu!

 Şi cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-aştern,
dar cine în Isus rămâne
e-un fiu etern!

 Şi-n faţa slavei sclipitoare
în ceasul lumii cel mai greu,
acei ce-au dat pe sfinţi la fiare
vedea-vor Forţa Creatoare,
eu voi sopti cu adorare:
"E Tatăl meu..."


Costache Ioanid
 




5 comentarii: